Neemia 2:8 - Biblia în versuri 2014

⁸ Dacă măria-ta va vrea, Altă scrisoare să îmi dea Către Asaf cari, păzitor, Se află, al pădurilor Ce aparțin de împărat, Atuncea eu voi fi luat Lemne din care – mai apoi – Grinzi, pentru casă, face-voi Și porți care au să se puie La zidul de la cetățuie.” În urmă, eu am căpătat Scrisorile de la-mpărat, Pentru că Domnul Dumnezeu, Cu mine, fost-a, tot mereu.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁸ și o scrisoare către Asaf, păzitorul pădurii împăratului, ca să-mi dea lemne să fac grinzi pentru porțile citadelei din preajma Templului, pentru zidul cetății și pentru casa în care voi locui. Împăratul mi-a dat tot ce am cerut, fiindcă mâna cea bună a Dumnezeului meu era peste mine.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁸ Aș mai vrea o scrisoare adresată lui Asaf – paznicul pădurii regelui – ca să îmi dea lemne să fac grinzi pentru porțile fortăreței de lângă Templu, pentru zidul orașului și pentru casa în care voi locui.” Regele mi-a dat tot ce am cerut – pentru că eram susținut de mâna bună a Dumnezeului meu.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁸ și o scrisoare pentru Asáf, păzitorul pădurii regelui, ca să-mi dea lemn să fac grinzi pentru porțile fortăreței care este lângă casă, pentru zidul cetății și pentru casa unde voi merge!”. Regele mi-a dat, pentru că mâna binevoitoare a Domnului era asupra mea.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁸ și o scrisoare pentru Asaf, păzitorul pădurii împăratului, ca să-mi dea lemne să fac grinzi pentru porțile cetățuiei de lângă casă, pentru zidul cetății și pentru casa în care voi locui.” Împăratul mi-a dat aceste scrisori, căci mâna cea bună a Dumnezeului meu era peste mine.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁸ și o epistolă către Asaf, păzitorul pădurii împăratului, ca să‐mi dea lemne să fac grinzi pentru porțile cetățuiei care ține de casăși pentru zidul cetății și pentru casa în care voi intra. Și împăratul mi‐a încuviințat, căci mâna cea bună a Dumnezeului meu era peste mine.

Neemia 2:8 Mawu Ofanana

Geneza 32:28

De-acum, ești „Israel” numit. Numele-acesta, l-ai primit Când tu, cu Domnul, ai luptat, Cu oamenii, și-ai câștigat! Iată ce nume ți-am dat eu: „Cel ce-a luptat cu Dumnezeu.”

Esdra 5:5

Dar Domnul Însuși le-a purtat De grijă-atunci, bătrânilor Din al lui Israel popor. Astfel, ei nu s-au învoit Ca lucrul să îl fi oprit, Ci să lucreze, i-au lăsat, Pe cei care s-au apucat, Până când vor avea să-i scrie Lui Dariu și aveau să vie Poruncile din partea lui, Asupra sorții lucrului.

Esdra 6:22

Astfel, acel întreg popor, Serbările azimilor, O săptămână le-au ținut Și bucurie au avut, Pentru că Domnul îl făcuse Pe împăratul ce-l avuse Asiria, să sprijinească Lucrarea și să isprăvească Zidirea Casei cea pe care, Domnul lui Israel o are.

Esdra 6:8

Iată porunca dată vouă, Pentru această Casă nouă, Căci vreau să știți, de la-nceput, Ce veți avea voi, de făcut, Față de vârstnicii pe care Neamul lui Israel îi are, Ca sprijin să primească-apoi, La lucrul Casei, de la voi: Ceea ce fi-va cheltuit, Va trebui a fi plătit Din birurile adunate De la ținuturile-aflate Chiar lângă matca Râului, De partea cealaltă a lui. Din avuția-mpărătească, Va trebui să se plătească Tot ce s-a cheltuit. Luați, Birul acela și îl dați La meșteri, ca să se lucreze, Iar lucrul să nu înceteze.

Esdra 7:6

Ezra, din Babilon, venise. În Legea ce o dăruise Domnul lui Moise, s-a vădit Că este foarte iscusit. El fost-a însoțit, mereu, De către Domnul Dumnezeu. De-aceea, el a căpătat Tot ce-a cerut, de la-mpărat.

Esdra 7:9

Când luna-ntâia începea – Fiind întâia zi din ea – Ezra, din Babilon, ieșise Și spre Ierusalim pornise. A cincea lună începea – Fiind întâia zi din ea – Când Ezra, drumul, și-l sfârșise, Căci la Ierusalim sosise. El fost-a însoțit, mereu, De către Domnul Dumnezeu.

Neemia 7:2

Apoi, slujbași trimis-am eu, După Hanani – frate’ meu – Și după cel ce s-a chemat Hanania cari așezat Fusese căpetenie mare, Peste Ierusalim, căci are Teamă de-al nostru Dumnezeu Și credincios este, mereu, Încât pe mulți îi întrecea Prin faptele ce le făcea.

Proverbe 21:1

E inima-mpăratului Un râu, în mâna Domnului, Pe care El îl va lăsa Să curgă, după voia Sa.

Qohelet 2:5

Și prin livezi, pomi am sădit;

Qohelet 2:6

Mi-am făcut iazuri de udat

Isaia 66:14

Atunci când aste lucruri, toate, Le veți vedea că-s întâmplate, În inimă o să simțiți Că bucurie-o să primiți, Iar oasele voastre vor prinde Putere, după cum se-ntinde Și crește iarba câmpului, Peste întinderile lui.” Domnul, față de-ai săi robi, are Să Își arate brațul tare, Însă vrăjmașii au să știe Ce va-nsemna a Lui urgie.

Daniel 1:9

Lucrul acesta I-a plăcut Lui Dumnezeu și a făcut Ca Daniel să dobândească Bunăvoință și să crească Apoi, în ochii celui care E peste fameni pus mai mare.

Fapte 26:22

Dar, sprijinit de Dumnezeu, Rămas-am încă-n viață eu. În acest fel, necontenit, Oriunde, am mărturisit – La mare, cât și la cel mic – Făr’ a m-abate cu nimic De la ceea ce Moise-a zis Și ceea ce proroci-au scris Că se va întâmpla în lume, La timpul potrivit; și-anume

Fapte 7:10

Neîncetat, în locu-acel Și, din necaz, l-a izbăvit. Ba, chiar mai mult: i-a dăruit Înțelepciune, de-a putut Ajunge-a fi bine văzut, În fața Faraonului; Iar astfel, peste casa lui Și peste-a Egiptenilor Împărăție, dregător, Ajunse a fi așezat.

2 Corinteni 8:16

„Să fie mulțumiri, mereu, Aduse, pentru Dumnezeu, Care, în Tit, a pus apoi, Aceeași râvnă, pentru voi.