Neemia 2:19 - Biblia în versuri 2014

¹⁹ Atunci când fost-a înștiințat De hotărâre, Sambalat – Cel care este Horonit – Cu Tobia – cel Amonit – Și cu Gheșem – acela care Arab fusese, din născare – Iute-și bătură joc de noi Și-n acest fel au zis apoi: „Ce faceți voi? Ce încercați? Voiți ca să vă răsculați Contra-mpăratului?” Iar eu

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁹ Când horonitul Sanbalat, Tobia, slujitorul amonit, și arabul Gheșem au aflat aceasta, ne-au batjocorit și ne-au disprețuit, zicând: ‒ Ce faceți voi acolo? Vă răsculați împotriva împăratului?

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁹ Când horonitul Sanbalat împreună cu slujitorul amonit numit Tobia și cu arabul Gheșem au aflat despre acest lucru, ne-au ridiculizat și ne-au desconsiderat, zicând: „Ce faceți voi acolo? Vă revoltați împotriva regelui?”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁹ Când au auzit Sanbalát din Horón, Tobía, slujitorul din Amón, și Ghéșem din Arábia și-au bătut joc de noi și ne-au disprețuit. Ei au zis: „Ce este acest lucru pe care îl faceți? Vreți să vă revoltați împotriva regelui?”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁹ Sanbalat, Horonitul, Tobia, slujitorul amonit, și Gheșem, Arabul, fiind înștiințați, și-au bătut joc de noi și ne-au disprețuit. Ei au zis: „Ce faceți voi acolo? Vă răsculați împotriva împăratului?”

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁹ Și Sanbalat horonitul și Tobia slujitorul, amonitul, și Gheșem arabul au auzit și au râs de noi și ne‐au disprețuit și au zis: Ce este lucrul acesta pe care‐l faceți? Voiți să vă sculați împotriva împăratului?

Neemia 2:19 Mawu Ofanana

Neemia 13:28

Unul din fiii ce-i avea Cel cari, Ioiada, se numea – Fiul lui Eliașib, cel care Era, pe-atunci, preotul mere – A fost, de ginere, luat De Horonitul Sambalat. Îndată, eu am poruncit Să fie – grabnic – izgonit.

Neemia 2:10

Când Sambalat a auzit – Cel care fost-a Horonit – Și-un Amonit – cari se vădea Că se chemase Tobia – S-au mâniat. Nu le-a plăcut – Deloc – atunci când au văzut Că cineva se-nteresează De Israel și că lucrează Spre binele copiilor Din al lui Israel popor.

Neemia 4:1

Când auzit-a Sambalat, Că noi zidim, s-a mâniat Și și-a bătut joc de toți cei Cari se vădeau a fi Iudei.

Neemia 6:6

Prin ea, astfel, el mi-a vorbit: „Printre popoare s-a zvonit, Iar Gașmu spune că acei Ce se vădesc a fi Iudei – Avându-te pe tine-n frunte – Sunt gata ca să mă înfrunte. Voi să vă răsculați voiți Căci de aceea construiți Zidul acela. Tu dorești, Peste Iudei, să-mpărățești.

Neemia 6:9

Oameni-aceștia căutau Să ne-nspăimânte, căci ziceau: „Li se înmoaie inima, Iar lucrul, nu și-l vor urma.” Doamne, al nostru Dumnezeu, Tu întărește-mă, mereu!

Iov 30:1

„Și-acuma!… Am ajuns de râs, La cei care mai tineri îs Decât sunt eu, pe-ai căror tați, Buni – ca să fie așezați – Nu-i socoteam nici ca să stea Cu câinii de la turma mea.

Psalmi 123:4

Ne este sufletul sătul, Căci ne-au batjocorit destul Cei care-n jur nu sunt aflați, Fiind trufași și îngâmfați.

Psalmi 79:4

Iată că în a noastră țară, Acum ajuns-am de ocară Și de batjocura celor Cari înconjoară-al Tău popor.

Psalmi 80:6

Ne faci să fim mărul pe care Se ceartă, fără încetare, Vrăjmașii noșt’ și râd apoi, Ei între ei, privind la noi.

Psalmi 80:7

Doamne, mereu să iei aminte La ruga noastră cea fierbinte: Doamne, ridică-ne și-apoi Să lumineze peste noi Lumina de pa a Ta față, Căci iarăși vom fi plini de viață Și va scăpa al Tău popor, O, Doamne al oștirilor.

Isaia 36:5

Căci eu îți spun: războiul cere Și chibzuință și putere. Însă, toate aceste sânt Doar vorbe goale, spuse-n vânt. În ce ți-ai pus încrederea, De te răscoli în contra mea?

Ieremia 20:8

De câte ori vreau să vorbesc, Aceleași vorbe le rostesc. Și strig mereu, în gura mare, Doar „Silnicie și-apăsare!” Astfel, cuvântul Domnului Mi-abate-asupra capului Batjocură, dar și ocară, Din partea tuturor din țară.

Ieremia 41:10

Din Mițpa, a luat apoi, Și numeroși prinși de război. Printre aceștia s-au aflat Și fiicele de împărat, Alăturea de tot poporul Care era cu dregătorul Ghedalia, acela care, Părinte, pe Achim, îl are. Acest popor l-a căpătat Ghedalia, când i l-a dat Nebuzardan, conducător Al cetelor străjerilor. Cu toți ai săi prinși de război. Spre Amoniți plecă – apoi – Feciorul lui Netania Cari, Ismael, drept nume-avea.

Matei 9:24

El i-a îndepărtat grăbit, Spunând: „Fetița n-a murit, Ci doarme doar.” Dar ei râdeau Și în batjocură-L luau.

Marcu 5:40

Iisus, pe toți, i-a alungat Și-apoi, la Sine, a chemat Părinții fetei, cu cei trei Discipoli. Însoțit de ei, În casa moartei, a intrat.

Luca 23:2

Aici, cu toți s-au repezit, Să Îl pârască: „L-am găsit, La răzmeriță, ațâțând Poporul și împiedicând Lumea, de-a da Cezarului, Birul, ce se cuvine lui. De-asemenea, S-a proclamat Că e Hristos, că e-mpărat!”

Ioan 19:12

De-atunci, Pilat, necontenit, Cătă un mijloc potrivit Să Îi dea drumul. Nu voiau, Însă, Iudeii, și-i strigau: „Dacă-i dai drumul, omului Acestuia, Cezarului, Nu-i ești prieten! Orișicine Se face împărat, pe sine, Nu este al Cezarului Prieten, ci dușmanul lui!”

Fapte 24:5

Că omu-acesta, negreșit, Este o ciumă; plănuiește Rele, mereu, și-i răzvrătește Pe toți Iudeii care sânt, Azi, risipiți pe-acest pământ. De-asemeni, el e cel mai mare, Între Nazarineni – cel care,

Evrei 11:36

Alții, batjocuri, au răbdat, Lanț și bătăi au căpătat Și au ajuns că, la sfârșit, Și temniță au suferit.