Neemia 2:13 - Biblia în versuri 2014

¹³ Prin poarta văii am trecut Și spre izvorul cunoscut Drept „al balaurului”, eu M-am îndreptat. În gândul meu, Am hotărât să plec apoi, Spre porțile dinspre gunoi. Priveam, atent, către cetate La zidurile dărâmate Și porțile ei năruite Care, de foc, sunt mistuite.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹³ Am ieșit noaptea pe Poarta Văii și m-am îndreptat înspre Izvorul Dragonului și înspre Poarta Gunoiului, uitându-mă cu atenție la zidurile Ierusalimului, care fuseseră dărâmate, și la porțile lui care fuseseră distruse de foc.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹³ Am plecat noaptea, trecând de „Poarta Văii”. M-am deplasat spre „Izvorul Dragonului” și spre „Poarta Gunoiului”. M-am uitat cu atenție la zidurile Ierusalimului care fuseseră dărâmate. Am privit și la porțile orașului care erau distruse de foc.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹³ Am ieșit noaptea pe Poarta Văii, spre Izvorul Balaurului și spre Poarta Gunoiului. Am cercetat zidurile Ierusalímului, care erau sparte, și porțile lui care erau mistuite de foc.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹³ Am ieșit noaptea pe Poarta Văii și m-am îndreptat spre Izvorul Balaurului și spre Poarta Gunoiului, uitându-mă cu băgare de seamă la zidurile dărâmate ale Ierusalimului și la porțile lui arse de foc.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹³ Și am ieșit noaptea pe poarta văii în fața fântânii zmeului și la poarta gunoiului, și am văzut zidurile Ierusalimului care erau dărâmateși porțile lui mistuite de foc.

Neemia 2:13 Mawu Ofanana

2 Cronici 26:9

Și la Ierusalim, de-ndat’, Ozia, turnuri, a-nălțat. Un turn, după porunca lui, Era pe poarta unghiului, În timp ce altul se vădea Pe poarta văii că ședea. Apoi, pe unghiuri – negreșit – El, alte turnuri, a zidit.

Neemia 1:3

Au început să-mi spună: „Iată, Cei ce scăpat-au din robie, ‘Napoi au reușit să vie. Acuma, sunt aflați în țară, În strâmtorări și în ocară, Căci zidul ce împrejmuia Ierusalimul – și-l veghea – Surpat se află, la pământ, Iar ale lui porți, arse, sânt.”

Neemia 12:31

Făcut-au două coruri mari, Pe ziduri, iar pe-aceia cari Drept căpetenii se vădeau Și peste Iuda se aflau, Pe ziduri, sus, noi i-am suit. Corul dintâi a ocolit Zidul, pe partea dreaptă-a lui, Spre porțile gunoiului.

Neemia 2:12

După aceea, m-am sculat, În miez de noapte, și-am plecat Fără a spune nimănui, Ce a pus Domnul cerului În a mea inimă, ca eu Să fac, pentru poporul meu, Și-apoi pentru cetatea care, Ierusalim, drept nume, are. Singur în noapte, eu eram, Cu vita ce o călăream.

Neemia 2:15

Către pârâu, m-am îndreptat Și-atent, la ziduri, m-am uitat. Spre poarta văi-am mers apoi Și astfel m-am întors ‘napoi.

Neemia 2:17

După aceea, am plecat, În fața lor m-am așezat Și le-am vorbit: „Vedeți dar voi, Starea în care suntem noi! Ierusalimu-i l-a pământ Iar porțile lui, arse, sânt. Veniți, din nou, să îl zidim, Ca de ocară să nu fim!”

Neemia 2:3

Și i-am răspuns, înspăimântat: „Trăiască marele-mpărat, De-acum și până-n veșnicie! Cum ar putea ca să nu fie Obrajii mei, plini de-ntristare, Dacă cetatea cea în care Își au mormântul toți acei Care au fost părinții mei, E dărâmată, la pământ, Iar ale ei porți, arse, sânt?”

Ieremia 5:10

„Grabnic, pe ziduri vă urcați, Dar nu de tot le dărâmați! Luați acești butuci, de-ndată, Căci nu ai Domnului se-arată!