Neemia 2:10 - Biblia în versuri 2014

¹⁰ Când Sambalat a auzit – Cel care fost-a Horonit – Și-un Amonit – cari se vădea Că se chemase Tobia – S-au mâniat. Nu le-a plăcut – Deloc – atunci când au văzut Că cineva se-nteresează De Israel și că lucrează Spre binele copiilor Din al lui Israel popor.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁰ Când Sanbalat, horonitul, și Tobia, slujitorul amonit, au auzit aceasta, s-au tulburat foarte tare pentru faptul că cineva venise să caute binele fiilor lui Israel.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁰ Când horonitul Sanbalat și slujitorul amonit numit Tobia au auzit acest lucru, au fost foarte deranjați pentru că venise cineva să lucreze pentru binele israelienilor.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁰ Când au auzit Sanbalát din Horón și Tobía, slujitorul din Amón, le-a părut tare rău că a venit cineva să caute binele fiilor lui Israél.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁰ Sanbalat, Horonitul, și Tobia, slujitorul amonit, când au auzit lucrul acesta, nu le-a plăcut deloc că venea un om să caute binele copiilor lui Israel.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁰ Și când a auzit Sanbalat horonitul și Tobia slujitorul, amonitul, s‐au supărat foarte tare că a venit un om să caute binele copiilor lui Israel.

Neemia 2:10 Mawu Ofanana

Neemia 13:1

În vremea ‘ceea, se citise Din cartea pe cari Moise-o scrise Și-astfel, în ea, a fost găsit Un text, prin cari s-a pomenit Precum că cei ce-s Amoniți Și cei care sunt Moabiți Nu aveau voie-n nici un fel Să stea apoi, cu Israel, În adunarea Domnului,

Neemia 13:28

Unul din fiii ce-i avea Cel cari, Ioiada, se numea – Fiul lui Eliașib, cel care Era, pe-atunci, preotul mere – A fost, de ginere, luat De Horonitul Sambalat. Îndată, eu am poruncit Să fie – grabnic – izgonit.

Neemia 13:4

Preotul Eliașib, cel care Pe Tobia, drept rudă-l are, Fusese pus ca păzitor Al tuturor cămărilor Aflate-n Casa Domnului, Spre-a ține darurile Lui.

Neemia 2:19

Atunci când fost-a înștiințat De hotărâre, Sambalat – Cel care este Horonit – Cu Tobia – cel Amonit – Și cu Gheșem – acela care Arab fusese, din născare – Iute-și bătură joc de noi Și-n acest fel au zis apoi: „Ce faceți voi? Ce încercați? Voiți ca să vă răsculați Contra-mpăratului?” Iar eu

Neemia 4:7

Dar Sambalat, cu Tobia, Cu-Arabii și de-asemenea Cu cei ce fost-au Amoniți Și cu cei cari sunt Asdodiți Se supărară foarte tare Când auziră vești, prin care Li se spunea că zidul crește, Că zi de zi, el se sporește Și că poporu-i în măsură Să dreagă orișice spărtură.

Neemia 6:1

Când încă nu am terminat Lucrarea – căci n-am așezat Nici ușile-n canatul lor, Aflat în zidul porților – Vestea că lucrul s-a sfârșit, Iute ca vântul, s-a lățit. Lucrul acesta fu aflat, Îndată, și de Sambalat, De Tobia și de cel care Arab fusese, din născare Și cari, Gheșem, fost-a numit. Aceștia toți au auzit Căci gata e zidul acel Și nu mai sunt spărturi în el.

Neemia 6:16

Vrăjmașii noștri, când aflară Că am sfârșit, se-nspăimântară Și s-au smerit, căci au știut Că lucrurile s-au făcut Prin voia Celui cari, mereu, Este al nostru Dumnezeu.

Estera 10:3

Căci a ajuns acest Iudeu A fi întâiul așezat, În cinste, după împărat. Era de vază-ntre Iudei Și foarte prețuit de ei, Căci fericire-a căutat, Pentru-al său neam, neîncetat, Voind mereu, prin vorba lui, Doar binele, poporului.

Psalmi 112:10

Văzând ăst lucru, ne-ndoios, Omul cel rău e mânios. Atuncea el din dinți scrâșnește Cu furie și se topește, Iar poftele lui, jinduite, Rămâne-vor neîmplinite.

Proverbe 27:4

Furiei, mila, îi lipsește; Mânia-n valuri năvălește; Dar cine se va-mpotrivi Când gelozia va lovi?

Proverbe 30:22

Un rob care o să dorească Și-ncepe să împărățească, Nebunul ce-n belșug de pâine Așteaptă ziua cea de mâine,

Qohelet 10:7

Văzut-am mulți robi călărind Dar și pe mulți voievozi când, Asemeni unor robi erau, Pentru că ei, pe jos, mergeau.

Isaia 15:5

Pentru Moab, plânge acum Inima mea, când văd, pe drum, Ai săi fugari înspăimântați, Către Țoar fugind speriați Și spre Eglat-Șelișia. Lacrimi amare sunt în ea, Căci îi zăresc cum merg plângând, Dealul Luhitului urcând, Țipând în lungul drumului, Cel al Horonaimului.

Ieremia 41:10

Din Mițpa, a luat apoi, Și numeroși prinși de război. Printre aceștia s-au aflat Și fiicele de împărat, Alăturea de tot poporul Care era cu dregătorul Ghedalia, acela care, Părinte, pe Achim, îl are. Acest popor l-a căpătat Ghedalia, când i l-a dat Nebuzardan, conducător Al cetelor străjerilor. Cu toți ai săi prinși de război. Spre Amoniți plecă – apoi – Feciorul lui Netania Cari, Ismael, drept nume-avea.

Ieremia 48:34

De la Hesbon se-aud apoi, Strigăte mari, pe orice cale, Răsunând pân’ în Eleale. Ale lor glasuri se-aud dar, Pân’ la Iahaț. De la Țoar, Până-n Horonaim pătrund, Și alte glasuri le răspund De la Eglat-Șelișia, Căci apele ce le avea Nimrimu-n vremile trecute, Într-un pustiu, sunt prefăcute.”

Ieremia 48:5

Plânset e-n lungul drumului Suișului Luhitului Și strigăt de durere mare Răsună, fără încetare, În lungul pogorâșului Ce-i al Horonaimului, Din pricină că nimicirea Căzut-a peste toată firea!”

Fapte 4:2

Cu toții necăjiți erau, Pentru că cei doi învățau Despre-nvierea lui Iisus.

Fapte 5:24

Când aste vorbe-au auzit, Și căpitanul Templului Și preoții norodului, S-au privit lung și au rămas Înmărmuriți și fără glas. Despre apostoli, nu știau Ce să mai creadă și-ncercau Să vadă ce fel de urmări Avea-vor aste întâmplări.