Neemia 13:7 - Biblia în versuri 20147 Ca la Ierusalim apoi, Să mă întorc eu, înapoi. Abia atuncea am văzut Ce lucruri rele a făcut Preotul Eliașib, cel care Gătit-a o cămară mare – În curtea Casei Domnului – Spre a fi dată rudei lui. Onani mutuwoMabaibulo enansoNoua Traducere Românească7 și am venit la Ierusalim. Am descoperit atunci răul pe care-l făcuse Eliașib, pregătindu-i lui Tobia o cameră în curțile Casei lui Dumnezeu. Onani mutuwoBiblia în Versiune Actualizată 20187 și m-am întors la Ierusalim. Am descoperit atunci răul pe care-l făcuse Eliașib pregătindu-i lui Tobia o sală în curțile Templului lui Dumnezeu. Onani mutuwoVersiunea Biblia Romano-Catolică 20207 ca să vin la Ierusalím și am înțeles răul pe care-l făcuse Eliașíb făcându-i lui Tobía o cămară în curțile casei lui Dumnezeu. Onani mutuwoBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu7 să mă întorc la Ierusalim și am văzut răul pe care-l făcuse Eliașib, pregătind o cămară pentru Tobia în curțile Casei lui Dumnezeu. Onani mutuwoTraducere Literală Cornilescu 19317 și am venit la Ierusalim și am văzut răul pe care‐l făcuse Eliașib pentru Tobia, făcându‐i o cămară în curțile casei lui Dumnezeu. Onani mutuwo |
După ce lucrul s-a sfârșit, Toți căpitanii au venit, La mine și au cuvântat: „Ascultă dar, ce s-a-ntâmplat: Întreg poporul Israel – Și preoți și Leviți cu el – Să știi că nu s-au despărțit De oamenii ce-au locuit În aste țări, ci au făcut Doar urâciuni, cum au văzut La neamul Canaaniților, Precum și al Hetiților. Făcut-au ca și Fereziții, Ca Iebusiții și-Amoniții, Ca neamul Moabiților, Sau cel al Amoriților. Ceea ce în Egipt văzură, Să știi dar, că și ei făcură.
O încăpere-a gătit el, Pentru-a sa rudă-n locu-acel, În care daruri se puneau, Cari de mâncare se vădeau. De-asemenea, în ea s-a pus Tămâia care s-a adus, Unelte și – fără-ndoială – Acea întreagă zeciuială Cari din ulei fusese dată, Din grâu și must și – totodată – Partea ce fost-a rânduită A fi la preoți dăruită, La ușieri, Leviților, Precum și cântăreților.
Asupritorul și-a întins Mâna și astfel a cuprins Tot ceea ce se dovedea Că mai de preț și scump avea. Ba încă, a mai văzut cum, La sfântul său Locaș, acum, Neamuri s-au strâns și-au cutezat, În el apoi să fi intrat, Deși Tu n-ai îngăduit Lucrul acest, ci-ai poruncit Ca să nu intre nimenea Și-n adunarea Ta să stea!