Neemia 13:25 - Biblia în versuri 2014

²⁵ Pe-acei evrei, eu i-am mustrat. Pe uni-apoi i-am blestemat. Pe alți-n urmă i-am lovit, Părul le-am smuls, i-am pedepsit Și-apoi să jure, eu i-am pus, În Numele Celui de Sus, Zicându-le: „Nu mai luați, Femei străine și nu dați Fetele voastre, de neveste, Pentru popoarele aceste!

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

²⁵ I-am mustrat, i-am blestemat, i-am lovit pe unii dintre bărbați și le-am smuls părul. I-am pus să jure pe Dumnezeu, zicând: „Să nu vă măritați fetele cu fiii lor și să nu luați de soții pe fetele lor pentru fiii voștri sau pentru voi înșivă!

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²⁵ I-am certat, i-am blestemat, iar pe unii dintre bărbați i-am pălmuit și le-am smuls părul. I-am pus să jure pe Dumnezeu, zicând astfel: „Nu ne vom mărita fiicele cu fiii celorlalte popoare și nu ne vom căsători nici fiii și nici chiar noi înșine cu fiicele lor!”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²⁵ I-am mustrat și i-am blestemat; i-am lovit pe unii dintre ei, le-am smuls părul oamenilor și i-am pus să jure pe Dumnezeu: „Să nu le dați pe fiicele voastre fiilor lor și să nu le luați pe fiicele lor pentru fiii voștri sau pentru voi înșivă!

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²⁵ I-am mustrat și i-am blestemat; am lovit pe unii din ei, le-am smuls părul și i-am pus să jure în Numele lui Dumnezeu zicând: „Să nu vă dați fetele după fiii lor și să nu luați fetele lor de neveste nici pentru fiii voștri, nici pentru voi.

Traducere Literală Cornilescu 1931

²⁵ Și m‐am certat cu ei și i‐am blestemat și am bătut pe unii din ei și le‐am smuls părul și i‐am pus să jure pe Dumnezeu: Să nu dați fetele voastre fiilor lor și să nu luați din fetele lor pentru fiii voștri sau pentru voi înșivă.

Neemia 13:25 Mawu Ofanana

2 Regi 2:24

S-a mâniat, la vorbele Pe care i le-au aruncat, S-a-ntors și-apoi i-a blestemat, În Numele Domnului Sfânt. Îndată, la al său cuvânt, Dintr-o pădure au ieșit Doi urși, care s-au repezit Către acei copii și-apoi, Ucis-au patruzeci și doi.

Esdra 10:5

Ezra – atunci – s-a ridicat Și-apoi, la sine i-a chemat, De grabă, pe aceia cari Se dovedeau a fi mai mari Peste soborul de preoți, Dar și peste Leviții toți. Apoi, să jure, el îi puse, Că face-vor precum se spuse. Cu-atenție îl ascultară, Iar după-aceea îi jurară Că au să facă, negreșit, Așa după cum au vorbit.

Esdra 7:26

Acela care îndrăznește Și-ntocmai nu îndeplinește Această Lege-a Domnului – Și legea împăratului – Are să fie surghiunit, La moarte fi-va osândit, O gloabă va avea de dat Sau fi-va-n temniță-aruncat.”

Neemia 13:11

Eu i-am mustrat pe dregători – Căci ei erau conducători – Și-am zis: „De ce ați părăsit – În vremea-n care am lipsit – Casa lui Dumnezeu?” Apoi – Degrabă – am chemat ‘napoi, Cetele cântăreților Precum și-ale Leviților. După ce toți s-au adunat, În slujbă, iar, i-am așezat.

Neemia 13:17

Am mers atunci și i-am mustrat Pe oamenii din Iuda, cari Se dovedeau a fi mai mari, Zicându-le astfel, apoi: „De ce faceți, acest rău, voi? Prin ce-ați făcut, oare, nu știți, Sabatul, că îl pângăriți?

Neemia 13:24

Dintre copiii ce-i aveau, Cam jumătate se vădeau Că nu știu limba evreiască Și-astfel puteau ca să vorbească Doar limbile popoarelor Din cari erau mamele lor.

Neemia 5:13

În urmă, eu mi-am scuturat Mantaua și am cuvântat: „Așa să scuture, mereu, Al nostru Domn și Dumnezeu – Din Casa și averea Lui – Pe-acela cari în stare nu-i Ca să își țină-al său cuvânt Și va călca ăst jurământ! Cel care, vorba, n-o să-și ție, Cu mâna goală-n veci, să fie! Întreg poporul adunat, Prin „Amin!”, a încuviințat Și-L lăudară pe Cel Sfânt, Ținându-și toți, al lor cuvânt.

Neemia 5:6

Când aste vorbe-am ascultat, Îndată eu m-am supărat

Psalmi 119:53

Când pe cei răi eu îi zăresc Că Legea Ta o părăsesc, Inima mea este cuprinsă De o mânie mare-aprinsă.

Psalmi 15:4

Privește cu dispreț la cel Ce-i vrednic de disprețuit, Însă cu cinste i-a primit Pe cei care – de bună seamă – Vădesc față de Domnul, teamă. Mereu, el este de cuvânt; Dacă va face-un jurământ, Nu își ia vorba înapoi, Chiar de-i în pagubă apoi.

Exodul 34:16

Să vă feriți ca nu cumva, Soții, să ieie cineva Pentru-ai lui fii, din neamul lor – Din fiicele altui popor – Căci ele pot să îi târască Pe-ai voștri fii, să săvârșească Și ei curvii, asemeni lor, În fața dumnezeilor Pe care ele îi cinstesc!

Proverbe 28:4

Cel cari de lege e lipsit, Doar pe cel rău l-a preamărit; Astfel, mânia îi stârnește Aceluia ce o păzește.

Isaia 50:6

Ci spatele Mi-am dăruit, La toți cei care M-au lovit; Obrajii mei, pradă, erau, A celor cari barba-Mi smulgeau. Am fost scuipat și ocărât De-aceia care M-au urât, Căci nu fug dinaintea lor, Să-Mi ascund fața, temător.

Deuteronom 6:13

Teamă să ai, de Dumnezeu, Să știi să Îl slujești mereu, Și-atunci când faci un jurământ, Să juri pe Numele Lui Sfânt.

Deuteronom 7:3

Să nu te încuscrești cu ele – Deci cu popoarele acele. Să nu dai, pentru ai lor fii, Fiicele tale, de soții, Iar pentru-ai tăi fii, să nu iei, Soții, din fete, de la ei,

Iosua 23:12

Dacă de El vă depărtați Și dacă vă apropiați De neamurile care sânt Aflate pe al vost’ pământ, Dacă cu ele vă uniți Căsătorindu-vă, să știți