Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Neemia 13:22 - Biblia în versuri 2014

22 Leviților, le-am poruncit Să se sfințească, negreșit, Și-apoi să vină să păzească Poarta cetății, să sfințească – Astfel – ziua Sabatului, Cum cere Legea Domnului. Doamne, al nostru Dumnezeu, Adu-Ți aminte, tot mereu, De mine, să mă ocrotești, Căci plin de îndurare, ești!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

22 Le-am zis leviților care se curățiseră să vină să păzească porțile, ca să sfințească ziua de Sabat. „Adu-Ți aminte de mine și pentru aceasta, Dumnezeul meu, și îndură-Te de mine, după marea Ta îndurare!“

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

22 Am poruncit leviților care se sfințiseră să își ia ca responsabilitate sarcina păzirii porților și să sfințească astfel ziua de Sabat. „Pentru toate acestea, amintește-Ți de mine, Dumnezeul meu, și ai milă de mine, în conformitate cu marea Ta bunătate!”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

22 Am poruncit levíților care erau purificați și care veneau să păzească porțile să sfințească ziua de sabát. „Și pentru aceasta adu-ți aminte de mine, Dumnezeul meu, ai milă de mine după mulțimea îndurărilor tale!”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

22 Am poruncit și leviților să se curățească și să vină să păzească porțile, ca să sfințească ziua Sabatului. Adu-Ți aminte de mine, Dumnezeule, și pentru aceste lucruri și ocrotește-mă după marea Ta îndurare!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

22 Și am poruncit leviților să se curățească și să vină și să păzească porțile, ca să sfințească ziua sabatului. Adu‐ți aminte, Dumnezeul meu, și despre aceasta pentru mine și cruță‐mă după mărimea îndurării tale!

Onani mutuwo Koperani




Neemia 13:22
26 Mawu Ofanana  

„Doamne, să-Ți amintești de mine, Căci eu am stat, mereu, cu Tine. Eu am pășit pe a Ta cale, Umblând ‘naintea Feței Tale. Credincioșie-am arătat, Iar cugetul mi-a fost curat. Neîncetat – cum ai văzut – Doar lucruri bune am făcut!” Când rugăciunea și-a sfârșit, Să plângă-amarnic, s-a pornit.


În urmă, el a poruncit Lui Hilchia – cel investit Cu rangul preotului mare – Precum și preoților care Erau în rândul doi aflați Și-asemeni, celor așezați Drept păzitori ai pragului Ce este-al Casei Domnului, Să scoată-afară – de îndat’ – Sculele care s-au lucrat, Lui Baal spre a fi închinate, Și cele care-au fost lucrate Spre cinstea Astarteelor Sau oștilor cerurilor. Toate aceste-au fost luate Și-apoi, afară din cetate – Lângă Ierusalim – le-au scos Spre a fi arse, ne-ndoios, Pe a Chedronului câmpie, Cenușa lor urmând să fie Strânsă și dusă la Betel.


Preoți-apoi i-au junghiat, Iar al lor sânge l-au vărsat Lângă picioru-altarului. Păcatele poporului Șterse au fost, în acest fel, Căci pentru-ntregul Israel Acele jertfe s-au făcut, Cum împăratul a cerut. Erau jertfe ce se socot A fi drept ardere de tot, Precum și jertfe cu menire De jertfe pentru ispășire.


Când totul fost-a pregătit Iar Ezechia-a poruncit, Jertfe, ca să se-aducă-n dar, Lui Dumnezeu, pe-al Său altar, A început – în fața lui – Cântări, spre slava Domnului, În sunetul trâmbițelor, Precum și-al instrumentelor, Pe care David le-ntocmise Atuncea când împărățise.


Apoi, cu toți se ridicară, Iar Ezechia și cei cari Peste popor erau mai mari, Le-au poruncit Leviților, Să aibă-n cântecele lor – Spre lauda lui Dumnezeu – Cuvintele pe cari, mereu, David, numai, le folosea Și-Asaf, prorocul ce-l avea. Leviți-ndată au făcut Așa precum li s-a cerut: Cu bucurie-au lăudat, Pe Domnul, și s-au închinat.


Din Iosua s-a întrupat Cel care-i Ioiachim chemat; Pe Eliașib, el l-a avut, Din cari Ioiada s-a născut,


Întreaga ceată de preoți, Precum și cu Leviții toți – După ce-ntâi s-au curățit – Întreg poporul l-au sfințit, Precum și porțile aflate În zidurile din cetate. Au mai sfințit, de-asemenea, Și zidul ce o-mprejmuia.


Doamne, al nostru Dumnezeu, Adu-Ți aminte, tot mereu, De mine, căci Tu ai văzut Ce fel de lucruri am făcut. Să nu-mi uiți faptele frumoase, Cari se vădesc evlavioase, Făcute Casei Domnului Și spre-mplinirea slujbei Lui!


În ce privește darul dat Din lemne, sau pe cel luat Din cele dintâi roade care Se adunau de pe ogoare. Doamne, să-Ți amintești de mine Și pomenește-mă, spre bine!


Doamne, să-Ți amintești de mine Și pomenește-mă, spre bine, Pentru tot ceea ce-ai văzut, Pentru popor, că am făcut!”


Israele, nădejdea toată Să-Ți fie-n Domnul așezată! Să ai, prin marea-I îndurare, Belșugul de răscumpărare!…


Dar eu, prin marea-Ți îndurare, Pot ca să intru-n casa Ta Și să mă-nchin, cu frică mare, În sfântu-Ți Templu, când voi sta.


Doamne, arată-mi îndurare, În bunătatea ta cea mare! Milă, Te rog Doamne-a avea, Să ștergi fărădelegea mea!


„Doamne, să-Ți amintești de mine, Căci eu am stat, mereu, cu Tine. Eu am pășit pe a Ta cale, Umblând ‘naintea feței Tale. Credincioșie-am arătat, Iar cugetul mi-a fost curat. Neîncetat – cum ai văzut – Doar lucruri bune am făcut!” Când rugăciunea și-a sfârșit, Să plângă-amarnic, s-a pornit.


De la-mpărați, vei căpăta Hrană și te vor alăpta Împărătese. Toți – la tine – Veni-vor ca să se închine Și au să-ți lingă fiecare, Țărâna strânsă pe picioare, Ca tu să știi cum că, mereu, Adevăratul Domn, sunt Eu, Iar cei ce n-au nădejdea-n Mine Au să rămână de rușine.”


Cel rău să-și lase a lui cale. Să-și lase gândurile sale Omul care-i nelegiuit Și să se-ntoarce, negreșit, La Domnul, căci îl va ierta Și milă îi va arăta. Lăsați-vă de rău și-apoi, Veniți cu toți, înapoi, La Dumnezeul nostru care Nu obosește dând iertare.”


„Lauda noastră este dată, De mărturia arătată, De-al nostru cuget, ne-ncetat, Pentru că-n lume, ne-am purtat – Și mai ales, față de voi – Cu o sfințenie care-apoi, Vine din inimi ce-s curate Și cari, de Dumnezeu, sunt date, Pentru că nu ne-am bizuit Pe-nțelepciunea ce-a venit Din lume, ci pe harul care, Al nostru Dumnezeu îl are.


Apoi, de ziua de odihnă, Grijă să ai, s-o faci în tihnă. De ea, mereu să-ți amintești, Căci trebuie să o sfințești Întotdeauna, negreșit, Așa cum Domnu-a poruncit.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa