Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Neemia 13:15 - Biblia în versuri 2014

15 Pe vremea ‘ceea, am văzut Ceea ce unii au făcut În ziua sfântă de Sabat: Unii, în teascuri, au călcat, În timp ce alții, snopi, cărară. În urmă, alții încărcară Vin și smochine pe măgari, Și struguri, puși în coșuri mari. Lucruri, de orice fel, au pus, Pe-ai lor măgari și le-au adus Către Ierusalim, de-ndat, Ca să le vândă, de Sabat. În clipa-n care am văzut Că mărfurile și-au vândut, Grabnic am mers și i-am mustrat, Atunci, în ziua de Sabat.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

15 Tot în zilele acelea i-am văzut pe unii din Iuda storcând struguri în presă în ziua de Sabat, iar pe alții aducând snopi sau încărcând pe măgari burdufuri de vin, struguri, smochine și tot felul de poveri, pentru a le aduce la Ierusalim în ziua de Sabat, și i-am mustrat chiar în ziua în care își vindeau mâncarea.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

15 Tot în acele zile am văzut pe unii din teritoriul numit Iuda călcând în teasc în ziua destinată Sabatului și pe alții aducând snopi sau încărcând pe măgari burdufuri cu vin, struguri, smochine și diferite alte greutăți. Ei le aduceau la Ierusalim în ziua de Sabat. I-am certat chiar în ziua în care își vindeau mărfurile.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

15 În acele zile am văzut în Iúda [oameni] care călcau în teasc în [zi de] sabát, care aduceau snopi și îi încărcau pe măgari, ba chiar și vin, struguri și smochine și orice fel de poveri: le aduceau la Ierusalím în zi de sabát. Iar eu am mărturisit [împotriva lor] în ziua când vindeau mărfurile.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

15 Pe vremea aceea, am văzut în Iuda niște oameni călcând la teasc în ziua Sabatului, aducând snopi, încărcând măgarii cu vin, struguri și smochine și cu tot felul de lucruri și aducându-le la Ierusalim în ziua Sabatului. Și i-am mustrat chiar în ziua când își vindeau mărfurile.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

15 În zilele acelea am văzut în Iuda pe unii care călcau la teasc în sabat și aduceau snopi și‐i încărcau pe măgari, și vin, struguri și smochine, și orice fel de sarcini și le aduceau la Ierusalim în ziua sabatului: și am mărturisit împotriva lor în ziua când vindeau bucate.

Onani mutuwo Koperani




Neemia 13:15
31 Mawu Ofanana  

Ca să-i întoarcă înapoi, Domnul, proroci, trimise-apoi, Însă ei nu au ascultat De înștiințarea ce s-a dat.


De la străini, promis-am noi Să nu luăm nimic apoi În zilele Sabatelor Sau ale sărbătorilor, Căci multe mărfuri aduceau Străini-n țară și vindeau În zilele Sabatelor Ori ale sărbătorilor. Am mai promis să nu lucrăm Pământul, ci să îl lăsăm Să stea în tihnă, când venea, Mereu, anul al șaptelea. De datorii, ne-am legat noi, Să nu le cerem înapoi.


Am hotărât ca fiecare Să dea, pe an, o parte care E pentru slujba Domnului, Făcută pentru Casa Lui. A treia parte să se dea, Din siclu – plată – pentru ea.


Și niște Tirieni erau Cari la Ierusalim veneau, Cu pești și multe mărfuri care Le aduceau pentru vânzare, Tocmai în ziua de Sabat.


Am mers la ei și i-am mustrat, Zicându-le: „De ce ați stat, Noaptea, în fața zidului? N-am să îngădui nimănui, Ca acest lucru să-l mai facă! De-aceea, eu vă spun că dacă Încă o dată o să stați Afară, ca să înnoptați, Încredințați să fiți apoi, Că am să pun mâna, pe voi!” Din clipa-n care-au auzit Cuvintele ce le-am rostit, Nimeni nu ne-a mai tulburat, Cu marfă-n ziua de Sabat.


Pe toți, fierbinte, i-ai rugat Ca Legea Ta să o păzească, Porunca să Ți-o împlinească. Însă prin tot ce au făcut, Nicicând, s-asculte nu au vrut. Astfel, ei au păcătuit Față de tot ce-ai rânduit, Deși această rânduială Îl face viu – fără-ndoială – Pe-acela care o păzește Necontenit, și o-mplinește. În urmă, cu-ndărădnicie, Ei – spatele – Ți-au întors Ție, Grumazul și-au înțepenit Și să Te-asculte, n-au voit.


Pentru căratul rodului Cules de pe aria ta, Pe el oare-l vei aștepta?


Ascultă dar, popor al Meu, Pentru că am să-ți vorbesc iar. Israele, ascultă dar, Și am să te-nștiințez căci Eu Sunt singurul tău Dumnezeu.


Domnul, lui Moise, i-a vorbit Și iată ce i-a poruncit:


Fiii lui Israel, mereu, Vor respecta Sabatul Meu – Urmașii lor, asemenea. Sabatul Meu îl vor avea Cu ei, ca pe un legământ Care e veșnic pe pământ.


Doar șase zile, și să șezi A șaptea zi, căutând tihnă, Căci este ziua de odihnă. De-i timpul seceratului – Sau poate al aratului – A șaptea zi să nu muncești – Să stai doar, să te odihnești.


Doar șase zile să lucrați. A șaptea când are să vie, Pentru voi toți, sfântă să fie. Aceasta-i ziua de odihnă În care voi căpătați tihnă, Căci este ziua de Sabat Cari Domnului îi e-nchinat. Cine va face vreo lucrare, În astă zi, acela are Să fie aspru pedepsit, Fiind, la moarte, osândit.


Cel cari de lege e lipsit, Doar pe cel rău l-a preamărit; Astfel, mânia îi stârnește Aceluia ce o păzește.


Dacă îți vei opri, de-ndat’, Picioru-n ziua de Sabat Și nu vei mai găsi cu cale Să îți faci gusturile tale În a Mea sfântă zi și dacă Sabatul Meu are să-ți placă Și fi-va a ta desfătare, Ca să-l sfințești fără-ncetare Pe al tău Domn și Dumnezeu, Dacă Îl vei slăvi mereu Și dacă ai să Îl cinstești, Dacă nu te-ndeletnicești Mereu cu treburile tale, Dacă urmezi căile Sale Și nu te ții de drumul tău Care te duce doar la rău, Dacă apoi tu ai să știi Ca să te lași de flecării,


Dar dacă Mă veți asculta, Dacă apoi nu veți purta Poverile nenumărate Spre-a le aduce în cetate Când este ziua de Sabat Ca să nu faceți un păcat, Dacă-n Sabat nimeni nu are Să săvârșească vreo lucrare Și dacă voi aveți să știți, Sabatul Meu, să îl sfințiți,


Dar dacă nu Mă ascultați Și-a Mea poruncă o călcați, Cărând poveri nenumărate Ce le aduceți în cetate – Chiar de Sabat – și nu voiți, Al Meu Sabat să îl sfințiți, Atuncea – chiar în acest loc – La porțile cetății, foc Am să aprind. El se va-ntinde, Ierusalimu-l va cuprinde, Arzând casele minunate Care se află în cetate. Ierusalimul se va-ncinge, Căci focul nu se va mai stinge.”


Vouă, cari sunteți rămășiță Ieșiți din a lui Iuda viță, Domnul vă zice: „Nu plecați Din acest loc! Nu vă mutați În țara Egiptenilor! Lucrul acesta, tuturor, Nu vă va fi îngăduit, Căci astăzi, el vă e oprit!”


Dar în pustie, s-a vădit Că Israel s-a răzvrătit Și-atuncea el a lepădat Poruncile ce le-am lăsat Ca oamenii să le-mplinească, Prin ele ca să viețuiască. Peste măsură, negreșit, Sabatele Mi-au pângărit. În felu-acesta, M-au făcut – Atuncea când Eu i-am văzut – Să Mă gândesc ca, în pustie, Să le trimit a Mea mânie, Cu care să îi pedepsesc Și-apoi, pe toți să-i nimicesc.


Voi ziceți: „Când va trece, oare, Luna cea nouă, după care, Să vindem grâul adunat? Când trece ziua de Sabat, Să descuiem hambarele, Să micșorăm și efele, Siclul să îl mărim apoi, Să înstrâmbăm cumpăna noi Și pe-orice cale să-ncercăm, Cât vom putea, să înșelăm?


„Ce ți-am făcut, popor al Meu? Cu ce te-oi fi ostenit Eu? Haide, răspunde-Mi negreșit!


Astfel, Petru mărturisea, Dădea îndemnuri și zicea: „Grăbiți-vă ca mântuiți, Din ăst neam ticălos, să fiți!”


Cât și în case. Grecilor, Iudeilor, cu stăruință, Vorbitu-le-am, de pocăință În Dumnezeu și le-am mai spus Să creadă în Hristos Iisus, Care-I al nostru Domn. Acum,


Încă o dată, le vorbesc Acelora care primesc Tăierea împrejur: să știe, Că sunt datori, Legea, s-o ție!


Iată, acuma, ce doresc, În Domnul, să mărturisesc: Să nu trăiți, cumva, și voi, Precum trăiesc păgâni-apoi – Doar în deșertăciunea care, Din gândurile lor, răsare –


Dacă de Dumnezeu uitați Și după alți domni, voi umblați, Dacă slujiți alți dumnezei Și dacă vă-nchinați la ei, Eu, hotărât vă spun – să știți – Că toți aveți ca să pieriți.


Urmați, vă rog, îndemnul meu, Și, vicleșug, să n-arătați – Sau nedreptate – între frați, Pentru că Domnul pedepsește, Pe-acela care săvârșește Aceste lucruri, negreșit, Așa cum v-am adeverit.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa