1 În vremea ‘ceea, se citise Din cartea pe cari Moise-o scrise Și-astfel, în ea, a fost găsit Un text, prin cari s-a pomenit Precum că cei ce-s Amoniți Și cei care sunt Moabiți Nu aveau voie-n nici un fel Să stea apoi, cu Israel, În adunarea Domnului,
1 În ziua aceea, s-a citit în auzul poporului din Cartea lui Moise și s-a găsit scris în ea că amonitului și moabitului le este interzisă pentru totdeauna intrarea în adunarea lui Dumnezeu,
1 În acea zi s-a citit în auzul poporului din cartea lui Moise; și s-a găsit scris în ea că amonitului și moabitului le este interzisă pentru totdeauna (și fără excepții) intrarea în adunarea lui Dumnezeu –
1 În ziua aceea, s-a citit din cartea lui Moise în auzul poporului și s-a găsit scris în ea că cei din Amón și din Moáb nu pot să intre niciodată în adunarea lui Dumnezeu,
1 În vremea aceea, s-a citit în fața poporului în cartea lui Moise și s-a găsit scris că amonitul și moabitul nu trebuiau să intre niciodată în adunarea lui Dumnezeu,
1 În ziua aceea au citit în cartea lui Moise în urechile poporului; și s‐a aflat scris în ea că amonitul și moabitul să nu intre în obștea lui Dumnezeu în veac;
De tot poporul însoțit, Iosia-n urmă s-a suit Până la Casa Domnului. Toți preoții norodului Și cei care proroci erau, Pe împărat, îl însoțeau. S-a strâns, la astă adunare, Poporul, de la mic la mare. Acolo-a pus a fi citită Cartea care a fost găsită Atunci, în Casa Domnului, În care, legământul Lui Fusese scris, pentru popor.
Când Sambalat a auzit – Cel care fost-a Horonit – Și-un Amonit – cari se vădea Că se chemase Tobia – S-au mâniat. Nu le-a plăcut – Deloc – atunci când au văzut Că cineva se-nteresează De Israel și că lucrează Spre binele copiilor Din al lui Israel popor.
Atunci când fost-a înștiințat De hotărâre, Sambalat – Cel care este Horonit – Cu Tobia – cel Amonit – Și cu Gheșem – acela care Arab fusese, din născare – Iute-și bătură joc de noi Și-n acest fel au zis apoi: „Ce faceți voi? Ce încercați? Voiți ca să vă răsculați Contra-mpăratului?” Iar eu
Îndată, Tobia – cel care E Amonit – răspunse, tare: Să îi lăsăm ca să zidească! Zidul o să se prăbușească! De trece vulpea peste el, Se năruie zidul acel!”
Preotul Ezra a venit Și oamenilor le-a citit Legea lui Moise. Adunați, Erau femei, cât și bărbați Care, cu toți se dovedeau Că Legea o înțelegeau. Luna a șaptea începea, Fiind întâia zi din ea.
Din cartea Legii Domnului, I s-a citit poporului Un sfert de zi și, fiecare, Păcatele pe cari le are, Apoi și le-au mărturisit Alt sfert de zi și, negreșit, S-au strâns ‘naintea Domnului, Ca să se-nchine-n fața Lui.
Cătați în cartea Domnului, Ca să aflați cuvântul Lui! Nimic nu are să lipsească, Ci totul o să se-mplinească, Căci Dumnezeu a poruncit Lucrul acesta, negreșit. Sălbăticiunile-au să vie În acest loc, de prin pustie, Căci Duhul Domnului e Cel Ce va lucra în acest fel.
Iată cuvântul Domnului Ce a fost spus Moabului: „Domnul oștirilor – Acel Ce-i Dumnezeu în Israel – Așa a zis: „Vai Nebo! Vai! Căci iată, cruntă soartă ai! Tot Nebo este pustiit. E de rușine-acoperit, În lung și-n lat, ținutul lui – Al Chiriataimului – Pentru că el este luat. Cetatea lui s-a dărâmat. Cetatea lui a fost zdrobită Și de rușine-acoperită!
Domnul din ceruri a venit Și-n felu-acesta a vorbit: „Sunt trei nelegiuiri pe care Sămânța lui Amon le are. Ba, patru sunt și pentru ele Nu Îmi schimb planurile Mele. Iată că nu au fost cruțate Femeile însărcinate, Ci pântecul le-au spintecat, Celor pe care le-au aflat În Galaad, căci au voit Ca să își mute – negreșit – Hotarele ce le-au avut, Sporind astfel al lor ținut.
El, la Balaam al lui Beor, Care atunci sta la Petor – Chiar lângă Râul Eufrat – A repezit soli, de îndat’. Solii pe care i-a trimis, Către Balaam astfel au zis: „Din țara Egiptenilor, Acum, ieșit-a un popor Și-n fața mea s-a așezat.
Iar după ce s-au isprăvit, Proroci și Lege, de citit, Fruntașii sinagogi-au pus, Oameni, să meargă, de le-au spus: „Dragi frați, de vreun cuvânt aveți, De-ndemn, pentru norod, spuneți! Acum, de sunteți pregătiți, Puteți veni ca să vorbiți.”