Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Neemia 12:47 - Biblia în versuri 2014

47 Pe vremea lui Zorobabel Și-a lui Neemia – la fel – Întreg poporu-a dăruit, Partea care s-a cuvenit A fi a ușierilor, Precum și-a cântăreților. Lucruri sfințite-au dăruit Leviților, cari – negreșit – Au dat feciorilor pe care Aron, urmași, în lume-i are, La rândul lor, lucruri sfințite Ce le erau lor, cuvenite.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

47 Tot Israelul, din zilele lui Zerub-Babel și ale lui Neemia, a dat zilnic părțile cuvenite cântăreților și portarilor. Ei au pus deoparte și ceea ce era pentru leviți, iar leviții au pus deoparte ceea ce era pentru urmașii lui Aaron.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

47 Toți oamenii din Israel de pe vremea lui Zerub-Babel și a lui Neemia, au dat în fiecare zi ce era stabilit că trebuie dat cântăreților și portarilor. Ei au pus separat și ce era pentru leviți; iar aceia au pus separat ce era dat pentru urmașii lui Aaron.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

47 Tot Israélul, din zilele lui Zorobabél și Nehemía, aduceau părți [cuvenite] pentru cântăreți și ușieri, după necesitatea fiecărei zile. Dădeau cele sfinte levíților, iar levíții dădeau cele sfinte fiilor lui Áaron.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

47 Tot Israelul a dat pe vremea lui Zorobabel și Neemia părțile cuvenite cântăreților și ușierilor, zi de zi; au dat leviților lucrurile sfințite, iar leviții au dat fiilor lui Aaron lucrurile sfințite cuvenite lor.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

47 Și în zilele lui Zorobabel și în zilele lui Neemia tot Israelul a dat părțile cântăreților și ușierilor pe fiecare zi și sfințiau pentru Levi ți și leviții sfințiau pentru fiii lui Aaron.

Onani mutuwo Koperani




Neemia 12:47
14 Mawu Ofanana  

Apoi, de el, necontenit, Cât a trăit, s-a îngrijit.


Cei patru, grabnic, au plecat Și pe străjeri ei i-au chemat, La poarta care străjuia Intrarea în Samaria. Ei ziseră străjerilor: „Tabăra Sirienilor Este pustie. Am intrat Și nici un om nu am aflat, În corturile cele mari. Doar caii lor și mulți măgari – Chiar lângă corturi – sunt legați. Grabnic, veniți și vă uitați, Ca să vedeți că, negreșit, Este precum v-am povestit.”


Când a plecat Zorobabel, A mers și Iosua cu el, Neemia și cu Seraia, Cu Mardoheu și Reelaia. Bilșan, apoi, i-a mai urmat; Mispar s-a mai alăturat Și cu Bigvai și cu Rehum. Baana i-a-nsoțit la drum. Iată bărbații cei pe care, Neamul lui Israel îi are:


În acel timp fusese dat Un ordin, de la împărat, Prin care cântăreților Li se dăduse – tuturor – O parte-anume, rânduită Ca zi de zi a fi primită.


Iată dar, ceata de preoți, Precum și pe Leviții toți, Cari s-au întors în Israel, Pe vremea lui Zorobabel Și Iosua, când – din robie – Ei au scăpat, precum se știe. Zorobabel este cel care, Pe Șaltiel, părinte-l are. Primul, Seraia a venit, Fiind de Ezra însoțit Și-asemenea de Ieremia,


Iată-i acum pe-aceia cari, Dintre preoți erau mai mari, Peste familii – precum știm – Pe când trăise Ioiachim: Pentru familia lui Seraia, Mai mare se vădea Meraia. În urmă, peste Ieremia, Mai mare fost-a Hanania,


Oameni-acești au viețuit Pe vremea-n care a trăit Și Ioiachim, acela care Pe Iosua, drept tată-l are Și pe Țadoc. Atunci când toate Acestea fost-au întâmplate, Neemia – peste popor – Ajunse-a fi pus dregător, Iar Ezra preot era, dar Se dovedea și cărturar.


Acel cari, din Cuvânt, primește Învățătură, se vădește Dator, ca să îi facă parte, Celui ce-nvățături împarte, Din bunurile lui, mereu.


Iată dar cum o să-l hrăniți: O să-i dați părțile pe care Orice Levit, la voi, le are. Acestea fi-vor însoțite Și de foloasele ieșite După ce se va fi vândut Averea sa, al său avut Ce i-a rămas în stăpânire, De la părinți, ca moștenire.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa