Neemia 12:43 - Biblia în versuri 2014

⁴³ În ziua ‘ceea, în cetate, Mai multe jertfe au fost date, Pentru că mare bucurie Făcuse Domnul, ca să vie, Peste-ai poporului Său fii. Femeile și-ai lor copii, În acea zi s-au bucurat. Cetatea toată-a răsunat De chiote de bucurie Și strigăte de veselie. Vacarmul care se făcea, Până departe se-auzea.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁴³ În ziua aceea, s-au adus foarte multe jertfe și s-au bucurat cu toții, căci Dumnezeu le dăduse o mare bucurie. Chiar și femeile, și copiii se bucurau împreună cu ei, iar vuietul veseliei din Ierusalim putea fi auzit de departe.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁴³ În acea zi s-au adus foarte multe sacrificii; și s-au bucurat toți cei prezenți acolo – pentru că Dumnezeu le dăduse o mare bucurie. Chiar femeile și copiii se bucurau împreună cu ei; iar zgomotul veseliei din Ierusalim putea fi auzit de departe.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁴³ În ziua aceea au adus multe jertfe și a fost mare bucurie, căci Dumnezeu dăduse bucurie mare. Se bucurau și femeile și copiii, iar bucuria din Ierusalím s-a auzit până departe.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁴³ În ziua aceea s-au adus multe jertfe și a fost mare bucurie, căci Dumnezeu dăduse poporului o mare pricină de bucurie. Se bucurau și femeile și copiii, și strigătele de bucurie ale Ierusalimului se auzeau până departe.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁴³ Și au adus jertfe mari în ziua aceea și s‐au bucurat, căci Dumnezeu îi făcuse să se bucure cu bucurie mare. Și chiar femeile și copiii s‐au bucurat. Și bucuria Ierusalimului se auzea până departe.

Neemia 12:43 Mawu Ofanana

2 Cronici 20:13

Toată-a lui Iuda adunare Era aflată în picioare, În fața Domnului. Erau Bărbați, pe care-i însoțeau – La Casa Domnului – atunci Nevestele, cu ai lor prunci, Cu fetele și fii lor.

2 Cronici 20:27

Către Ierusalim – ‘napoi – Cu Iosafat în frunte-apoi, Plecară toți, căci Dumnezeu I-a izbăvit în ceasul greu, Făcând tristețea să le fie Schimbată-n mare bucurie.

2 Cronici 7:10

A șaptea lună se vădea Că de sfârșit se-apropia, Pentru că din cuprinsul ei Trecut-au douăzeci și trei De zile. Solomon, atunci, A dat poporului porunci, Ca fiecare, înapoi, La corturi să se-ntoarcă-apoi. Toți, mulțumiți căci au văzut Ce mare bine i-a făcut Domnul, lui David – tatăl lui – Și-asemenea poporului Lui Israel, în grabă mare, Acasă mers-a fiecare.

Esdra 3:13

Încât nu s-a deosebit Plânsul, de chiotul vădit De bucurie. Mulți plângeau, În timp ce alții chiuiau, Iar gălăgia lor cea mare Se auzea din depărtare.

Neemia 12:27

Când s-a sfințit zidul pe care Ierusalimu-n jur îl are, Leviți toți s-au adunat Din locurile-n care-au stat Și spre Ierusalim porniră, Unde apoi, ei prăznuiră Sfințirea zidurilor sale. Atuncea, au găsit cu cale Ca sărbătoarea s-o cinstească Cu laude și s-o-nsoțească Cu cântecele minunate, Ce fost-au acompaniate Cu harfe și cu alăute Cari de chimvale-s susținute.

Neemia 12:42

Pe lângă ei s-a mai aflat Cel care-i Eleazar chemat, Cu Iohanan, Maaseia, Șemaia, Uzi, Malchia, Elam și Ezer la sfârșit. Izrahia s-a dovedit Precum că e cârmuitor Al cetei cântăreților.

Iov 34:29

În strâmtorare. Când dă pace, Cine și ce-ar mai putea face S-o tulbure? De Își ascunde El Fața, cine va pătrunde Până la El, spre a-L vedea? Puterea Lui e-asemenea De-I stă în față un popor Sau doar un singur muritor.

Psalmi 27:6

Vrăjmașul m-a înconjurat, Dar iată că mi s-a-nălțat Capul, acum, deasupra lui. Jertfe, în cortul Domnului, Am să aduc – să-I mulțumesc – Pe cari am să le dăruiesc În glas de trâmbițe. Mereu, Laude-I cânt lui Dumnezeu.

Psalmi 28:7

Tărie-mi e și scut al meu, Iar inima-mi a căpătat Credință, căci m-a ajutat; De-aceea doar, de veselie, Plină de-acuma o să-mi fie, Iar prin cântarea mea, mereu, Pe Domnul am să-L laud eu.

Psalmi 9:2

Tu Doamne, îmi ești bucurie. Din Tine, îmi fac veselie Și – Prea Înalte Dumnezeu – Am să-Ți cânt Numele, mereu.

Psalmi 92:4

Tu, Doamne, ești Acela cari Mă-nveselești cu lucrări mari, Iar eu Îți cânt necontenit, Când văd ce ai înfăptuit.

Isaia 61:3

Vin și aduc celor pe care, Drept întristați Sionu-i are, Cununa cea împărătească, Cu care să-și împodobească Ale lor capete plecate Cari cu cenușe-s presărate. Ei n-au să plângă, pe vecie. Un untdelemn de bucurie, În locul plânsului le dau Și-a lor tristețe am s-o iau. În locul duhului mâhnit, Un strai de laudă-au primit, Ca „terebinți”, pe-ntinsul firii, Să fie, „ai neprihănirii” Și-apoi „un sad al Domnului, Spre a sluji spre slava Lui”.

Ieremia 31:13

Fetele lor, cu bucurie, La joc, atuncea, au să vie. De-asemenea, tinerii lor – Dar și bătrânii din popor – Au să se bucure, în pace. În bucurie, voi preface Jalea, căci bunătatea Mea, Atuncea îi va mângâia, Dând bucurie, tuturor, După necazurile lor.

Ieremia 33:11

Strigăte mari de bucurie Și chiote de veselie. Au să răsune-n orice casă Cântec de mire și mireasă, Precum și glasul celor care Îndeamnă: „Dați laudă mare, Celui ce-i Domn al oștilor, Căci este bun și iertător, Iar îndurarea Domnului Ține în veacul veacului!” Are să se audă, iară, Și glasul celor cari, în țară, Jertfe aduc de mulțumire; O să răsune peste fire, Iarăși, glasul poporului Ce-aduce jertfe Domnului În Templul Său cel minunat Ce-i în Ierusalim aflat. Căci voi aduce înapoi Pe cei ce sunt prinși de război, Pentru că vreau să-i așez iară, Precum erau, în a lor țară. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.”

Numeri 10:10

În zilele de bucurie Când, sărbători, au să se ție – Sau când aveți lunile noi – Din trâmbițe, să sunați voi. Atunci când jertfele, menite Arderi de tot, sunt pregătite, Și când, jertfe de mulțumire, Aduceți voi, să aveți știre, Din trâmbițe, ca să sunați, Căci dacă astfel vă purtați, Aminte-și va aduce-apoi, Al vostru Dumnezeu, de voi. Eu Domnul sunt. Voi fi, mereu, Al vostru Domn și Dumnezeu.”

Matei 21:15

Dar preoții cei mai de seamă, Lipsiți de cea mai mică teamă De Dumnezeu, când au văzut Minunile ce le-a făcut – Și-asemeni, când au auzit Cum că Iisus e preamărit, Că pruncii chiar, strigau „Osana, Fiu al lui David!” – atunci cana Mâniei lor s-a încărcat, Și, pe Iisus, L-au întrebat:

Matei 21:9

Cei cari ‘naintea Lui s-au dus, Precum și cei care veneau, În urma Sa, mereu strigau: „Osana, al lui David Fiu! Slavă lui Dumnezeu Cel viu! Osana, binecuvântat E Cel ce ni s-a arătat, Care-n Numele Domnului Sosește-acum. Osana Lui! Osana! Slava Celui Sfânt, În ceruri cari prea-nalte sânt!”

Ioan 16:22

La fel e și cu voi, și-anume: Acuma, sunteți întristați, Dar iar, o să vă bucurați, Căci Eu, din nou, vă voi vedea Și-atunci, nimeni nu va putea Răpi, a voastră bucurie.

Efeseni 5:19

Cu psalmi, să învățați apoi, Ca să vorbiți voi, între voi; Cântări de laudă, să știți – În vorbe – ca să folosiți. Cântări duhovnicești cântați Și laude să-I înălțați – Din inimă – lui Dumnezeu.

Iacov 5:13

E cineva în suferință? El să se roage cu credință! E cineva care se-adună, Cu voi, având inimă bună? Cântări de laudă, mereu, Să-I cânte el, lui Dumnezeu!

1 Samuel 4:5

Chivotul legământului A fost luat și-apoi adus În tabără, unde l-au pus În mijlocul poporului. Poporul, la vederea lui – De bucurie – a strigat, Încât pământul s-a mișcat.