Neemia 12:40 - Biblia în versuri 2014

⁴⁰ La Casa Domnului apoi, Am mers, unde ne-am întâlnit Cu corul celălalt, venit De la ocolul zidului, Făcut pe partea dreaptă-a lui. Avut-am drept însoțitori O parte dintre dregători.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁴⁰ Cele două coruri s-au oprit la Casa lui Dumnezeu și odată cu acestea și eu, însoțit de jumătate dintre dregători.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁴⁰ Cele două grupuri de cântăreți s-au oprit la Templul lui Dumnezeu; și odată cu acestea, am ajuns și eu însoțit de jumătate dintre conducători.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁴⁰ Cele două coruri s-au oprit în casa lui Dumnezeu. La fel și eu și jumătate din guvernatorii care erau cu mine.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁴⁰ Cele două coruri s-au oprit în Casa lui Dumnezeu, și tot așa și eu și dregătorii care erau cu mine,

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁴⁰ Și amândouă cetele celor ce mulțumeau au stat în casa lui Dumnezeu, și eu și jumătate din dregători cu mine;

Neemia 12:40 Mawu Ofanana

Esdra 3:11

Cântau și-L preamăreau mereu, Pe-al lui Israel Dumnezeu, Zicând astfel: „Domnul e mare, E bun și plin de îndurare, Iar îndurarea Domnului Ține în veacul veacului!” Întreg poporul adunat, Pe Dumnezeu, L-a lăudat Și era plin de bucurie, Că se pusese temelie, Din nou, la Casa cea pe care, Domnu-n Ierusalim o are.

Neemia 12:39

Spre porțile lui Efraim. De-acolo, corul a plecat Spre poarta veche, de îndat’. În acest fel, ajuns-am noi La poarta peștilor apoi. De turnul lui Hananeel Trecut-a-n urmă coru-acel; Spre turnul Mea ne-am îndreptat, De unde, iarăși, am plecat Spre poarta oilor. Sfârșirăm Ocolul ce îl săvârșirăm, La poarta temniței, iar noi,

Neemia 12:41

De-asemeni, preoți mai erau. Printre aceștia se aflau: Elioenai, cu Zaharia, Cu Miniamin, cu Hanania, Cu Eliachim, Maaseia Și Mica de asemenea. Aceștia, trâmbițe, purtau, Din care, ne-ncetat, sunau.

Psalmi 42:4

Mereu, mi-aduc aminte bine, Iar focul inimii – în mine – Mi-l vărs. Tristeți mă năpădesc, De câte ori îmi amintesc De vremile-n care mergeam În frunte, iar în jur aveam Toți oamenii poporului. Urcam la Casa Domnului, În strigăte de bucurie, De mulțumiri și veselie, Scoase de o mulțime care Se pregătea de sărbătoare.