Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Neemia 12:39 - Biblia în versuri 2014

39 Spre porțile lui Efraim. De-acolo, corul a plecat Spre poarta veche, de îndat’. În acest fel, ajuns-am noi La poarta peștilor apoi. De turnul lui Hananeel Trecut-a-n urmă coru-acel; Spre turnul Mea ne-am îndreptat, De unde, iarăși, am plecat Spre poarta oilor. Sfârșirăm Ocolul ce îl săvârșirăm, La poarta temniței, iar noi,

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

39 apoi pe deasupra Porții lui Efraim, pe deasupra Porții Vechi, pe deasupra Porții Peștilor, a Turnului lui Hananel, a Turnului Celor o Sută, pe deasupra Porții Oilor și ne-am oprit la Poarta Închisorii.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

39 Apoi am mers pe deasupra porții lui Efraim, pe deasupra porții vechi, pe deasupra porții peștilor, a turnului lui Hananel, a turnului celor o sută, pe deasupra porții oilor și ne-am oprit la poarta închisorii.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

39 apoi pe deasupra Porții Efraím, pe deasupra Porții Vechi, pe deasupra Porții Peștilor, pe deasupra Turnului lui Hanáneel și pe deasupra turnului Méa, până la Poarta Oilor. Și s-au oprit la Poarta Temniței.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

39 apoi pe deasupra Porții lui Efraim, pe deasupra porții celei vechi, pe deasupra Porții Peștilor, pe deasupra turnului lui Hananeel și pe deasupra turnului Mea, până la Poarta Oilor. Și s-au oprit la Poarta temniței.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

39 și pe deasupra porții lui Efraim și pe deasupra porții celei vechi și pe deasupra porții peștilor și a turnului lui Hananeel și a turnului Mea, până la poarta oilor: și au stat la poarta închisorii.

Onani mutuwo Koperani




Neemia 12:39
12 Mawu Ofanana  

Ioas – cel care a domnit În Israel – a reușit Să-l prindă pe Amația – Pe fiul lui Ahazia Și-al lui Ioas – pe-acela care Fusese-n Iuda cel mai mare. Lângă Bet-Șemeș se găsea – Când a fost prins – Amația. Către Ierusalim s-a dus Ioas apoi, unde a pus, Ca să se spargă zidul lui. Deci de la poarta unghiului, Până la cea pe care-o știm Că este a lui Efraim, Zidul întreg a fost surpat. Atuncea când s-a măsurat – Coți – patru sute a avut Spărtura care s-a făcut.


La Casa Domnului apoi, Am mers, unde ne-am întâlnit Cu corul celălalt, venit De la ocolul zidului, Făcut pe partea dreaptă-a lui. Avut-am drept însoțitori O parte dintre dregători.


Fusese Eliașib cel care, Pe-atunci, ajunse preot mare. Cu ai săi frați, el a pornit La lucru și au construit O poartă, cea „a oilor”. Când încheiară lucrul lor, Au sfințit poarta și-au adus Ușile-apoi, de i le-au pus. Ei au sfințit-o începând Din turnul Mea și ajungând La un alt turn, ce se vădea, Hananeel, că se numea.


Palal apoi, acela care, Părinte, pe Uzai, îl are, În fața unghiului lucrase. El – zidul – îl continuase În fața turnului de sus. Turnul acela a fost pus În fața casei unde-a stat Cel care fost-a împărat, Iar în vecinătatea ei, Fusese curtea temniței.


Fiii lui Sena au zidit O poartă, care s-a numit „A peștilor”. Când o sfârșiră, Cu scânduri o acoperiră Și ușile apoi i-au pus. Încuietori i-au mai adus Și-apoi, pe ușile acele, Au așezat zăvoare grele.


Apoi, Ioiada – acel care, Pe Paseah, părinte-l are – Și Meșulam – cari se vădea Fecior al lui Besodia – Poarta cea veche-o reparară Și-n al ei loc o așezară. Îndată, după ce-o sfârșiră, Cu scânduri o acoperiră Și ușile apoi i-au pus. Încuietori i-au mai adus Și-apoi pe ușile acele, Au așezat zăvoare grele.


Poporu-atunci, grabnic, s-a dus Și crengi, din munte, a adus. Pe urmă, corturi a făcut – Așa precum i s-a cerut – Pe-acoperișul caselor, În curțile caselor lor, În fața unei porți aflate Chiar la intrarea în cetate – Cari „a lui Efraim” se cheamă – Și-n locul gol – de bună seamă – Aflat în fața porților Chemate „ale apelor”. Chiar și la Templul Domnului – Adică-n curtea Casei Lui – Poporul, corturi, și-a făcut, După cum Legea a cerut.


Domnul mai glăsuise: „Iată, Vin zilele când, ridicată, Astă cetate o să fie. Se va zidi din temelie, Pentru cinstirea Domnului, Pornind din poarta unghiului Și ajungând la turnul cel Ce este-al lui Hananeel.


Oastea lui Nebucadențar Împresurase, așadar, Ierusalimul. Ieremia Fusese-nchis, de Zedechia. În curtea temniței ședea, Care – pe-atuncea – se ținea De casele celui aflat, În Iuda pus, ca împărat.


„În ziua ‘ceea”– Domnul zice – „Mare prăpăd are să pice Pe culmile dealurilor. Atunci, la poarta peștilor, Au să se-audă țipete De jale doar, și urlete În mahalalele aflate În altă parte din cetate.


Ierusalimul, atuncea, O renumită scăldătoare. Erau, acolo, cinci pridvoare, Drept adăpost bolnavilor. Chiar lângă Poarta Oilor, Se afla ea, și s-a numit Betesda. Ea a găzduit


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa