David a prins, iute, de veste, De toate lucrurile-aceste, Căci slugile l-au înștiințat: „Domnul l-a binecuvântat Pe-Obed-Edom și casa lui, Din pricina chivotului.” În mare grabă, a pornit, Să ia chivotul. L-a suit – În urmă – în cetatea lui, Fiind, de-a lungul drumului, De-ntregul său popor urmat, Care scotea, neîncetat, Tari strigăte de veselie, Cuprins de-o mare bucurie.
Neemia 12:27 - Biblia în versuri 201427 Când s-a sfințit zidul pe care Ierusalimu-n jur îl are, Leviți toți s-au adunat Din locurile-n care-au stat Și spre Ierusalim porniră, Unde apoi, ei prăznuiră Sfințirea zidurilor sale. Atuncea, au găsit cu cale Ca sărbătoarea s-o cinstească Cu laude și s-o-nsoțească Cu cântecele minunate, Ce fost-au acompaniate Cu harfe și cu alăute Cari de chimvale-s susținute. Onani mutuwoMabaibulo enansoNoua Traducere Românească27 La consacrarea zidurilor Ierusalimului, leviții au fost chemați din toate locurile unde se aflau, ca să vină la Ierusalim și să celebreze consacrarea cu bucurie, cu mulțumiri și cu cântece la chimvale, harfe și lire. Onani mutuwoBiblia în Versiune Actualizată 201827 Cu ocazia dedicării zidurilor Ierusalimului, leviții au fost chemați din toate locurile unde erau, ca să vină la Ierusalim și să celebreze acea consacrare cu bucurie, cu mulțumire și cântând cu cinelul, cu harpa și cu lira. Onani mutuwoVersiunea Biblia Romano-Catolică 202027 La dedicarea zidului Ierusalímului, i-au chemat pe levíți din toate locurile lor și i-au adus la Ierusalím ca să celebreze dedicarea cu bucurie, cu mulțumire și cu cântece de cimbale, de alăute și de harpe. Onani mutuwoBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu27 La sfințirea zidurilor Ierusalimului, au chemat pe leviți din toate locurile în care locuiau și i-au adus la Ierusalim, ca să prăznuiască sfințirea și sărbătoarea cu laude și cântări, în sunet de chimvale, alăute și harpe. Onani mutuwoTraducere Literală Cornilescu 193127 Și la sfințirea zidului Ierusalimului au căutat pe leviți din toate locurile lor, ca să‐i aducă la Ierusalim să facă sfințirea cu bucurie, cu mulțumiri și cântări cu chimvale, psalteri și harfe. Onani mutuwo |
Neemia 12:27
34 Mawu Ofanana
Iar jertfele pe cari le-a dat Chiar Solomon, s-au ridicat La două’șidouă mii de boi Și-o sută douăzeci mii oi. Toate avut-au drept menire De jertfe pentru mulțumire, Date în cinstea Domnului. Exemplul împăratului A fost, de-al său popor urmat, Căci fiecare-apoi a dat, Jertfele lui de mulțumire, Când s-a făcut acea sfințire A Casei Domnului. Astfel,
Cu Moise. David a chemat Leviți-apoi, și i-a-ndemnat Ca dintre frații ce-i aveau – Pe cei ce cântăreți erau – Să-i pună-n semn de bucurie, Cântări să-nalțe, precum știe Și se pricepe fiecare, Cu instrumentul ce îl are. Unii, țimbale, foloseau. Alții, cu harfele, cântau, În timp ce mulți au fost văzuți, La alăute, ne-ntrecuți.
Primul, Asaf, era chemat, Drept căpetenie-așezat. E Zaharia, după el, Urmat de către Ieiel; Șemiramot, apoi, venea, Cu Iehiel, Matitia, Cu Eliab, Benaia-apoi, Iar la sfârșit au mai fost doi: Obed-Edom, iar după el, Ultimul este Ieiel. Ei, instrumente, foloseau: Harfe și alăute-aveau. Asaf, doar, trebuia a pune Țimbalele ca să răsune.
Când patruzeci de ani făcea David de când împărățea, Mari cercetări s-au fost făcut Care-n vedere i-au avut Pe Hebroniți. În fruntea lor, Fusese – drept conducător – Ieria. Când s-a cercetat, Oameni viteji – mulți – s-au aflat, În rândul Hebroniților. Mulți se aflau – din neamul lor – La Iaezerul cel pe care Țara lui Galaad îl are.
Apoi, cei ce erau Leviți Au fost de preoți rânduiți, Să stea în Casa Domnului, Pentru-a cânta spre slava Lui, Cu instrumentele știute: Chimvale, harfe, alăute. Ei au cântat – fără-ndoială – După-a lui David rânduială, După-a lui Gad – cari văzător Fusese, pentru domnitor – Și după rânduiala care, Natan, prorocul, o mai are. Domnul a dat – fără-ndoială – Toată această rânduială, Prin oamenii cari se vădeau Cum că ai Săi proroci erau.
Apoi, cu toți se ridicară, Iar Ezechia și cei cari Peste popor erau mai mari, Le-au poruncit Leviților, Să aibă-n cântecele lor – Spre lauda lui Dumnezeu – Cuvintele pe cari, mereu, David, numai, le folosea Și-Asaf, prorocul ce-l avea. Leviți-ndată au făcut Așa precum li s-a cerut: Cu bucurie-au lăudat, Pe Domnul, și s-au închinat.
Sunet de trâmbiți s-a-nălțat, Chimvalele au răsunat, Iar corul instrumentelor Unitu-s-a cu glasul lor. Cei cari din gură doar cântau, Pe Dumnezeu Îl preamăreau: „Domnul e bun, plin de-ndurare, Iar îndurarea Lui cea mare, Din înălțimi, peste noi, vine Și-n vecii vecilor, va ține.” În clipa ‘ceea, s-a lăsat Un nor, din cer, și a intrat Îndată-n Casa Domnului Umplând întreg Locașul Lui.
Întreg soborul de preoți, Și-asemenea Leviții toți – Cu instrumentele pe care David le-a dat la fiecare Ca să Îi cânte Domnului Spre slava și cinstirea Lui – La locul lor s-au așezat Și-n felu-acesta au cântat: „Domnul e bun, plin de-ndurare, Iar îndurarea Lui cea mare, Din înălțimi, peste noi, vine Și-n vecii vecilor, va ține.” Din trâmbiți, preoți-au sunat Și tot poporu-a ascultat Cântările și – negreșit – Pe Dumnezeu L-au prea mărit.
În fața Domnului, mereu – În locul Său, ales anume Pentru a-Și pune al Său Nume – Tu să te bucuri, însoțit De fii, de fiice, de Levit, De robii care te slujesc, De-orfanii care viețuiesc Cu tine-alături, în cetate, De văduvele cari aflate Vor fi, de-asemenea, la tine, Și cu străinul care vine Să locuiască lângă voi.
Făpturile acolo-aflate, Cari patru-n număr sunt, de toate, Precum și toți bătrâni-acei, Cari douăzeci și patru-s ei, Jos, la pământ, s-au aruncat, În fața Mielului, de-ndat’, Ținând, în mână, alăute Și-având potirele umplute, Doar cu tămâie, căci în ele – Deci în potirele acele – Sunt rugăciunile ținute, Care, de sfinți, au fost făcute. Potirele acestea toate, Numai din aur sunt lucrate.
Zotsatsa