Cei patru, grabnic, au plecat Și pe străjeri ei i-au chemat, La poarta care străjuia Intrarea în Samaria. Ei ziseră străjerilor: „Tabăra Sirienilor Este pustie. Am intrat Și nici un om nu am aflat, În corturile cele mari. Doar caii lor și mulți măgari – Chiar lângă corturi – sunt legați. Grabnic, veniți și vă uitați, Ca să vedeți că, negreșit, Este precum v-am povestit.”
Ai lui Aron fii sunt acei Care, alăturea de ei, Vegheau la cortul Domnului Precum și la locașul Lui. Ei și Leviții, frați, erau Și împreună îngrijeau Atât de Casa Domnului, Cât și de slujba Casei Lui.
Aceste cete au primit Sarcina de a fi păzit Casa lui Dumnezeu. Erau Cete cari căpitani aveau, Puși ca să steie-n fruntea lor, Aleși din rândul fraților. Oamenii lor se dovedeau Precum că ușieri erau, Iar cetele ce-s rânduite, Sunt, pe familii, întocmite.
Obed-Edom a căpătat, Apoi, partea ce s-a aflat, La miazăzi. Ai săi feciori, Puși fost-au, drept răspunzători, De casa magaziilor, Care – prin sorți – li s-a dat lor.
La poarta de la răsărit, Șase erau, de neam Levit. La miazănoapte se aflau Patru, care, pe zi, erau. Alți patru, cari slujeau pe zi, Erau puși și la miazăzi. Patru din ai lui Levi fii De strajă-au fost la magazii: Doi, într-un loc, slujba-și făceau, Iar alți doi, în alt loc, erau.
A pus apoi, în slujba lor, Și cetele preoților, Cum cerea rânduiala dată De către David, al său tată. Leviții fost-au așezați În slujbe și însărcinați Să-L laude pe Dumnezeu Și să-L cinstească, tot mereu. Cetele ușierilor Puse au fost la locul lor, Așa precum a poruncit David, pe când a-mpărățit.