Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Neemia 12:24 - Biblia în versuri 2014

24 Iată-i acum, pe-aceia cari, Peste Leviți erau mai mari Și care-aveau însărcinare De-a preamări, fără-ncetare, Pe Dumnezeu, cum rânduise David, atuncea când domnise: Primul Hașabia-i chemat, Iar Șerebia l-a urmat, Cu Iosua, acela care, Pe Cadmiel, părinte-l are. Sprijin, din partea fraților, Ei au avut, în slujba lor.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

24 Căpeteniile levitice Hașabia, Șerebia și Iosua, fiul lui Kadmiel, împreună cu frații lor, stăteau unii în dreptul celorlalți, ca să aducă laudă și mulțumire Domnului, așa cum poruncise David, omul lui Dumnezeu.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

24 Conducătorii leviților numiți Hașabia, Șerebia și Iosua – fiul lui Cadmiel – împreună cu rudele lor care stăteau unii în dreptul celorlalți, erau responsabili cu oferirea laudei și a mulțumirii la adresa lui Iahve – așa cum poruncise David, omul lui Dumnezeu.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

24 Căpeteniile levíților, Hașabía, Șerebía și Iósue, fiul lui Cadmiél, și frații lor care stăteau unii în fața celorlalți ca să aducă laude și preamărire, după porunca lui Davíd, omul lui Dumnezeu, rând pe rând.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

24 Căpeteniile leviților, Hașabia, Șerebia și Iosua, fiul lui Cadmiel, și frații lor împreună cu ei, stând unii în fața altora, erau însărcinați să mărească și să laude pe Domnul, după rânduiala lui David, omul lui Dumnezeu.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

24 Și capii leviților: Hașabia, Șerebia și Iosua fiul lui Cadmiel, și frații lor în față cu ei, ca să laude și să aducă mulțumire după porunca lui David, omul lui Dumnezeu, rând pe rând.

Onani mutuwo Koperani




Neemia 12:24
18 Mawu Ofanana  

Femeia zise-atunci: „Văd eu, Că ești om al lui Dumnezeu, Pentru că tot ce ai vestit, Adevărat s-a dovedit!”


A dat, în fața tuturor, Sarcini apoi, Leviților. Acestea fost-au privitoare La slujbele cele pe care, De împlinit, ei le aveau. În felu-acesta, trebuiau Să stea-n fața chivotului Care era al Domnului, Să-L cheme și să Îl cinstească, Să-L laude și să-L mărească Pe Domnul, pe Acel pe care, Drept Dumnezeu, poporu-L are.


A pus apoi, în slujba lor, Și cetele preoților, Cum cerea rânduiala dată De către David, al său tată. Leviții fost-au așezați În slujbe și însărcinați Să-L laude pe Dumnezeu Și să-L cinstească, tot mereu. Cetele ușierilor Puse au fost la locul lor, Așa precum a poruncit David, pe când a-mpărățit.


Apoi Leviții au urmat. Acei care s-au întrupat Din Iosua, din Cadmiel Și din Hodavia – la fel – În număr ei s-au dovedit Că-s șapte’șipatru, negreșit.


A mai venit Matania; Fiu al lui Mica se vădea, Zabdi și-Asaf, fiind cel care Se dovedea a fi mai mare Peste acei care cântau Când rugăciuni se înălțau, În cor, la Casa Domnului, Spre slava și mărirea Lui. Și Bacbuchia a venit Care al doilea s-a vădit A fi-ntre frați. Apoi urmase Cel care Abda se chemase. El se vădea a fi cel care, Părinte, pe Șamua-l are Și pe Galal; de-asemenea, Pe Iedutun îl mai avea.


Fiii lui Levi – toți cei cari Peste familii sunt mai mari – Scriși fost-au, după neamul lor, În cărțile Cronicilor, Până la Iohanan, cel care, Pe Eliașib, părinte-l are.


Ai săi frați ce l-au însoțit, Au fost: Șemaia, Azarel, Maai, Iuda, Nataneel, Hanani-apoi și Ghilalai, Iar ultimul e Milalai. Cu instrumente ei erau, Din care ne-ncetat cântau. Aceste instrumente, toate, De către David sunt lucrate, Căci el fusese, tot mereu, Un om plăcut lui Dumnezeu. Ezra – cari preot era, dar Se dovedea și cărturar – Fusese pus conducător Și sta în fruntea cetelor.


Cei care Legea-au tâlcuit Și pe popor l-au lămurit, Au fost: Bani, cu Șerebia, Cu Iosua, cu Azaria; Maaseia a mai venit; Iamin și-Acub l-au însoțit; Cu Șabetai și Hodia, Chelita – de asemenea – Cu Iozabad, iar la sfârșit Hanan e cel care-a venit Și cu Pelaia. Însoțiți, Au fost aceștia, de Leviți. Ei au vorbit poporului Care ședea la locul lui.


Bani, cu Buni după el, Cu Iosua, cu Cadmiel, Chenani și Șebania, Cu Șerebia-asemenea, Și celălalt Bani veniră Grabnic atunci și se suiră Pe scaunul Leviților, Să strige către Domnul lor.


Iată dar, binecuvântarea Pe care, toată adunarea Copiilor lui Israel A căpătat-o, de la cel Cari era omul Domnului, ‘Nainte de pieirea lui.


Iar tu, om al lui Dumnezeu, Fugi de acest lucru, mereu, Și caută neprihănire, Evlavie și cu iubire, Blândețe și-o credință mare, Încununată de răbdare.


Ca toți acei care, mereu, Sunt oameni ai lui Dumnezeu, Să poată fi desăvârșiți, Destoinici, gata pregătiți Ca al lor umăr să îl pună, Pentru orice lucrare bună.”


Fiii lui Iuda au venit La Iosua și i-au vorbit, Pe când el, la Ghilgal, a stat. Caleb li s-a alăturat Și i-a-nsoțit. El e cel care, Drept tată, pe Iefune-l are – Cel ce fusese Chenizit. Caleb s-a dus și a vorbit: „Eu cred că-ți mai aduci aminte De-ale lui Dumnezeu cuvinte, Spuse lui Moise, despre mine Și totodată, despre tine, Pe vremea-n care ne găseam La Cades-Barnea și-așteptam.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa