Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Neemia 11:17 - Biblia în versuri 2014

17 A mai venit Matania; Fiu al lui Mica se vădea, Zabdi și-Asaf, fiind cel care Se dovedea a fi mai mare Peste acei care cântau Când rugăciuni se înălțau, În cor, la Casa Domnului, Spre slava și mărirea Lui. Și Bacbuchia a venit Care al doilea s-a vădit A fi-ntre frați. Apoi urmase Cel care Abda se chemase. El se vădea a fi cel care, Părinte, pe Șamua-l are Și pe Galal; de-asemenea, Pe Iedutun îl mai avea.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

17 Matania, fiul lui Mica, fiul lui Zabdi, fiul lui Asaf, căpetenia care începea mulțumirea prin rugăciune, Bakbuchia, al doilea din frații lui, și Abda, fiul lui Șamua, fiul lui Galal, fiul lui Iedutun.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

17 A rămas la Ierusalim și Matania, fiul lui Mica. Mica a fost fiul lui Zabdi. Zabdi a fost fiul lui Asaf – conducătorul care începea lauda prin rugăciune. A rămas și Bacbuchia – care era al doilea dintre rudele lui – și Abda, fiul lui Șamua. Șamua a fost fiul lui Galal. Galal a fost fiul lui Iedutun.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

17 Matanía, fiul lui Micá, fiul lui Zabdí, fiul lui Asáf, era primul care începea lauda în rugăciune, iar Bacbuchía, al doilea dintre frații săi; apoi Abdá, fiul lui Șamúa, fiul lui Galál, fiul lui Iedutún.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

17 Matania, fiul lui Mica, fiul lui Zabdi, fiul lui Asaf, căpetenia care cânta lauda la rugăciune, și Bacbuchia, al doilea din frații săi, și Abda, fiul lui Șamua, fiul lui Galal, fiul lui Iedutun.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

17 și Matania, fiul lui Mica, fiul lui Zabdi, fiul lui Asaf, era întâiul ca să înceapă mulțumirile în rugăciune, și Bachuchia al doilea între frații săi; și Abda, fiul lui Șamua, fiul lui Galal, fiul lui Iedutun.

Onani mutuwo Koperani




Neemia 11:17
15 Mawu Ofanana  

Mefiboșet, un fiu, avea. Acesta, Mica, se numea. Fiii pe care i-a avut Țiba – și cei care-au șezut În casa lui – s-au dovedit Că robi au fost necontenit, Pentru Mefiboșet. De-atunci –


A dat, în fața tuturor, Sarcini apoi, Leviților. Acestea fost-au privitoare La slujbele cele pe care, De împlinit, ei le aveau. În felu-acesta, trebuiau Să stea-n fața chivotului Care era al Domnului, Să-L cheme și să Îl cinstească, Să-L laude și să-L mărească Pe Domnul, pe Acel pe care, Drept Dumnezeu, poporu-L are.


Cu ei, Heman se mai găsea, Cu Ieditun, și-asemenea, Toți cei cari fost-au așezați – Chemați pe nume, dintre frați – Spre-a lăuda-ndurarea care, Domnul, în veci de veci, o are.


După el, vine Bacbacar; Hereș urmează așadar, Galal și cu Matania Cel cari, părinte, îl avea Pe Mica, Zicri totodată, Și pe Asaf îl are tată.


Zecur s-a mai alăturat, Iar Șerebia l-a urmat De-ndată, cu Șebania,


Și Șebatai a mai venit, Iar Iozabad l-a însoțit. Aceștia, grijă, au avut De lucrurile ce-au ținut De Casa Domnului. Erau Și căpetenii, căci țineau De cetele Leviților, Parte făcând, din rândul lor.


Leviții care se vădeau Că la Ierusalim ședeau, La două sute se-arătară, La care se adăugară Optzeci și patru inși, de-ndat’.


Iată-i acum, pe-aceia cari, Peste Leviți erau mai mari Și care-aveau însărcinare De-a preamări, fără-ncetare, Pe Dumnezeu, cum rânduise David, atuncea când domnise: Primul Hașabia-i chemat, Iar Șerebia l-a urmat, Cu Iosua, acela care, Pe Cadmiel, părinte-l are. Sprijin, din partea fraților, Ei au avut, în slujba lor.


Acum, iată cum se numeau Cei cari, cămările, păzeau: Matania, Bacbuchia, Talmon, Acub, Obadia Și Meșulam. Ei se vădeau Precum că ușieri erau.


Făcut-au două coruri mari, Pe ziduri, iar pe-aceia cari Drept căpetenii se vădeau Și peste Iuda se aflau, Pe ziduri, sus, noi i-am suit. Corul dintâi a ocolit Zidul, pe partea dreaptă-a lui, Spre porțile gunoiului.


De mult, în timpu-ndepărtat, Când David fost-a împărat Și când Asaf îl însoțea, Ceata de cântăreți avea Puși căpitani, în fruntea ei. Ei s-au vădit a fi acei Cari, de cântări, se îngrijeau, Când laude se înălțau, Cu mulțumiri, Celui pe care, Israelul, drept Domn, Îl are.


Deci, de nimic – dragii mei frați – Nicicând, să nu vă-ngrijorați. În orice lucru, tot mereu, Aduceți-I lui Dumnezeu, La cunoștință, cererea Pe care voi o veți avea, Alături de mulțumiri multe Și rugăciuni, ca să v-asculte.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa