Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Neemia 11:1 - Biblia în versuri 2014

1 În urmă, toți aceia cari, Peste popor erau mai mari, S-au hotărât – de-asemenea – Ca la Ierusalim să stea. Dar ceilalți oameni, din popor, Și-au tras la sorți aleșii lor – Unul din zece – cari avea Ca la Ierusalim să stea. Cei cari, la sorți, nu au ieșit, În alte părți au locuit.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

1 Conducătorii poporului au locuit în Ierusalim, iar restul poporului a tras la sorți, pentru ca unul din zece să locuiască în Ierusalim, sfânta cetate, iar ceilalți nouă să locuiască în cetăți.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 Conducătorii poporului și-au stabilit locuința la Ierusalim; iar restul poporului a tras la sorți pentru ca unul din zece să locuiască la Ierusalim – sfântul oraș – și ceilalți nouă să locuiască în alte orașe.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Căpeteniile poporului au locuit la Ierusalím. Cealaltă parte a poporului a tras la sorți pentru ca unul din zece să vină să locuiască la Ierusalím, cetatea sfântă, iar ceilalți nouă, în alte cetăți.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 Căpeteniile poporului s-au așezat la Ierusalim. Cealaltă parte a poporului a tras la sorți, pentru ca unul din zece să vină să locuiască la Ierusalim, în cetatea sfântă, iar ceilalți să locuiască în cetăți.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

1 Și mai marii poporului locuiau în Ierusalim: și celălalt popor a aruncat sorți ca să aducă pe unul din zece să locuiască în Ierusalim, cetatea sfântă, și nouă părți în celelalte cetăți.

Onani mutuwo Koperani




Neemia 11:1
21 Mawu Ofanana  

La sorți, ieșit-a fiecare, Atât cel mic, cât și cel mare, Iar după-ale părinților Case, erau cetele lor.


Aceștia sunt aceia cari, În neamul lor, erau mai mari Peste familiile lor, Din casele părinților. Oameni-aceștia se vădeau Că la Ierusalim ședeau.


Întreg poporul Israel Înscris a fost, în acest fel, În cartea împăraților Care-au domnit peste popor. Iuda a trebuit să fie, În Babilon, dus, în robie, Pentru fărădelegea lui Făcută-n fața Domnului.


Primii din cei care veniră Pe-al lor pământ și-l locuiră, Preoți sunt și Israeliți, Leviți, precum și Netiniți.


Chiar la Ierusalim ședeau Cei cari, din Iuda, pogorau, Cari din Manase-n lume vin, Din Efraim și Beniamin.


Am tras apoi, la sorți, cu toți – Poporul tot, Leviți, preoți – Și pentru lemnele pe care Au trebuit ca fiecare – Pe an, o dată – să se ducă În munte și să le aducă La Casa Domnului apoi. După familii, am tras noi, La sorți, pentru ca toți să știe Vremea când trebuie să vie S-aducă lemnele de dar, Spre a fi arse pe altar, Așa precum fusese scris Și după cum Legea a zis.


Leviții care se vădeau Că la Ierusalim ședeau, La două sute se-arătară, La care se adăugară Optzeci și patru inși, de-ndat’.


În vremea ‘ceea, eu m-am dus Și oamenilor mei le-am spus: „Noaptea, voiesc ca să vegheați Și la Ierusalim să stați. Straje să facă fiecare, Cu slujitorul ce îl are, Iar când se face ziuă-apoi, O să muncim, la ziduri, noi.”


Jilțul lui David, de-mpărat, Acolo este așezat. Acolo se mai află – iată – Și scaunul de judecată.


Rugați-vă, pentru vecie, Pace-n Ierusalim să fie! Cei ce-l iubesc să aibă tihnă! Să aibă parte de odihnă!


Sorții se-aruncă – cum se știe – În poala hainei, dar mereu, Alegerea-i la Dumnezeu.


De la cetatea sfântă, ei, Numele-și trag. Oameni-acei Se bizuiesc pe Cel pe care, Israel, Dumnezeu, Îl are, Iar Numele-I răsunător Este de Domn al oștilor.


„Sionule, trezește-te Și-apoi împodobește-te! Cetate sfântă, minunată – Ce ești Ierusalim chemată – Ia-ți haina cea strălucitoare Și straiul cel de sărbătoare! Căci nici un om ce-i necurat Sau nu e împrejur tăiat, În tine, nu va mai putea – De-acum – să intre și să stea.


De mulți, au fost, atunci, zăriți, Căci după ce au înviat, Ei, în cetate, au intrat.


Atunci, Satana L-a luat, Pe Templu, sus, L-a așezat – Pe streașină – și I-a vorbit:


Apoi, toți au îngenunchiat Și-o rugăciune-au înălțat: „O, Doamne, Tu care privești În inimi, să ne deslușești, Care – din cei doi – vrei să fie


Au tras la sorți și a ieșit Că Iuda fi-va-nlocuit, De către Matia, iar, astfel, Apostol, a ajuns și el Și, cu cei unsprezece-ndat’, De-atuncea, fost-a numărat.


Atuncea el – precum a spus – În fața Domnului s-a dus, La Silo, unde a luat Sorții pe crai i-a aruncat. Pe baza lor, a împărțit Țara întreagă și-a primit Oricare om din Israel, Atunci, o parte, în ăst fel.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa