Neemia 10:39 - Biblia în versuri 2014

³⁹ Astfel, întregul nost’ popor, Cu cetele Leviților, Pun în cămările pe care Casa lui Dumnezeu le are, Daruri care din grâu sunt date, Din must și untdelemn luate. Tot în acele cămări sânt Uneltele Templului sfânt; Apoi, lângă acestea, stau Și preoții cari slujbe au, Cu ceata ușierilor, Precum și-a cântăreților. Astfel, am hotărât apoi, Precum că nimeni dintre noi Nu va lăsa Casa pe care Al nostru Dumnezeu o are.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

³⁹ Căci fiii lui Israel și leviții vor aduce contribuțiile din grâne, din must și din ulei în cămările în care se află obiectele Sfântului Lăcaș, acolo unde slujesc preoții, portarii și cântăreții. Nu vom mai uita de Casa Dumnezeului nostru!“.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

³⁹ Israelienii și leviții trebuie să aducă cerealele, mustul și uleiul donat (ca a zecea parte din veniturile lor) în camerele în care sunt puse vasele Sanctuarului – acolo unde slujesc preoții, portarii și cântăreții. Nu vom mai uita de Templul Dumnezeului nostru!”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

³⁹ Preotul, fiul lui Áaron, să fie cu levíții când levíții vor lua zeciuielile. Iar levíții să aducă zeciuiala zeciuielilor în casa Dumnezeului nostru, în cămările casei vistieriei.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

³⁹ Căci copiii lui Israel și fiii lui Levi vor aduce în cămările acestea darurile de grâu, de must și de untdelemn; acolo sunt uneltele Sfântului Locaș și acolo stau preoții care fac slujba, ușierii și cântăreții. Astfel ne-am hotărât să nu părăsim Casa Dumnezeului nostru.

Traducere Literală Cornilescu 1931

³⁹ Căci copiii lui Israel și copiii lui Levi vor aduce darurile ridicate din grâu, din must și din untdelemn, în cămările unde sunt uneltele locașului sfințit și preoții care slujesc și ușierii și cântăreții: și nu vom părăsi casa Dumnezeului nostru.

Neemia 10:39 Mawu Ofanana

2 Regi 7:10

Cei patru, grabnic, au plecat Și pe străjeri ei i-au chemat, La poarta care străjuia Intrarea în Samaria. Ei ziseră străjerilor: „Tabăra Sirienilor Este pustie. Am intrat Și nici un om nu am aflat, În corturile cele mari. Doar caii lor și mulți măgari – Chiar lângă corturi – sunt legați. Grabnic, veniți și vă uitați, Ca să vedeți că, negreșit, Este precum v-am povestit.”

2 Cronici 31:11

Când împăratul a văzut Grămada care s-a făcut, A poruncit să se gătească Niște cămări, s-adăpostească – Astfel – la Casa Domnului, Tot ce-a adus poporul lui.

2 Cronici 31:12

În ele au pus daruri care Fuseseră pentru mâncare; Și lucruri sfinte-au așezat, Cu zeciuiala ce s-a dat. Cel care-n grijă le avea, Era Levit – Conania – De al său frate însoțit Care, Șimei, era numit.

Neemia 12:47

Pe vremea lui Zorobabel Și-a lui Neemia – la fel – Întreg poporu-a dăruit, Partea care s-a cuvenit A fi a ușierilor, Precum și-a cântăreților. Lucruri sfințite-au dăruit Leviților, cari – negreșit – Au dat feciorilor pe care Aron, urmași, în lume-i are, La rândul lor, lucruri sfințite Ce le erau lor, cuvenite.

Psalmi 122:9

Și-n liniște, mereu, să stai, Din pricina Casei pe care Al nostru Dumnezeu o are În al tău mijloc înălțată. De fericire necurmată, Parte să ai și-n veșnicie Pacea, asupra ta, să fie.

Numeri 18:26

„Vorbește-le Leviților Și-n acest fel să le spui lor: „Iată cum vreau să procedați Când, zeciuială, căpătați, Din Israel, căci ea, se știe Că moștenire-o să vă fie: Un dar, luați – întâi – din ea, Cari, Domnului, să I se dea. A zecea parte să luați, Din ea și Domnului s-o dați.

Numeri 18:30

Leviților, să le mai spui: „După ce voi o să luați Partea mai bună ca s-o dați Lui Dumnezeu, fără-ndoială Că tot restul de zeciuială Va fi al vostru, socotit Ca și venitul dobândit Din bunurile câmpului Sau ca venitul teascului.

Deuteronom 12:17

Iată acum, ce nu se poate Ca să mâncați voi, în cetate: Nu veți putea, fără-ndoială, Din grâul dat ca zeciuială Ca să mâncați; de-asemenea, Nu veți putea din must a bea; Opriți vor fi, de la mâncare, Primii născuți pe cari îi are Cireada, sau turma de oi; Sunteți opriți a mânca voi, Din darul ce-i de trebuință Spre-a împlini o juruință, Din darurile ce se-adună – Cari date sunt de voie bună – Din primul rod al câmpului.

Evrei 10:25

Nu părăsiți dar – dragii mei – Precum au unii obicei, Acum, a noastră adunare, Ci trebuie ca fiecare – În tot ce facem – să-ncercăm, Cu-ndemnuri să ne ajutăm, Unii pe alții, ne-ncetat, Căci ziua s-a apropiat.