33 Și pentru pâinea Domnului – De punere-naintea Lui – Această plată se vădea. De-asemenea, ea trebuia Și pentru jertfa necurmată, Ori pentru cea – de Sabat – dată, Sau când o luna nouă-apare, Ori când este vreo sărbătoare; Această plată se vădea – De-asemenea – că trebuia Pentru lucrările-nchinate, Ce pentru Dumnezeu sunt date, Ori pentru jertfe cu menire De jertfe pentru ispășire Și pentru tot ce se făcea La Templu, precum se cerea.
33 pentru pâinea așezată în șiruri pe masă, pentru darul de mâncare continuu, pentru arderea-de-tot continuă, pentru jertfele aduse în zilele de Sabat, în fiecare lună nouă și cu ocazia sărbătorilor, pentru darurile sfinte, pentru jertfele aduse ca ispășire pentru păcatele lui Israel, și pentru toată lucrarea de la Casa Dumnezeului nostru.
33 Astfel, ce se aduna, urma să fie folosit pentru pâinea prezentării, pentru darul de mâncare care era oferit continuu, pentru arderea integrală continuă, pentru sacrificiile aduse în zilele de Sabat, de lună nouă și de sărbători, pentru darurile sfinte, pentru sacrificiile aduse ca substituire a pedepsei pentru păcatele lui Israel, ca și pentru tot ce se referea la lucrarea de la Templul Dumnezeului nostru.
33 pentru pâinile pentru punerea înaintea Domnului, pentru darul de mâncare necurmat, pentru arderea-de-tot necurmată din zilele de Sabat, din zilele de lună nouă și din zilele de sărbători, pentru lucrurile închinate Domnului, pentru jertfele de ispășire pentru Israel și pentru tot ce se face în Casa Dumnezeului nostru.
33 pentru pâinile punerii înainte și pentru darul de mâncare necurmat și pentru arderea de tot necurmată a sabatelor, a lunilor noi, a sărbătorilor și pentru cele sfinte și pentru jertfele pentru păcat spre a face ispășire pentru Israel și pentru orice lucru al casei Dumnezeului nostru.
Căci vreau, Numelui Domnului, Să Îi ridic o casă-a Lui, Pe cari s-o-nchin lui Dumnezeu, Unde apoi, să ard mereu, Tămâia cea mirositoare Și să aduc pâinea pe care O pun în fața Domnului. De-asemenea, în casa Lui, Jertfe-am s-aduc, ce se socot A fi drept ardere de tot. Aceste jertfe-s necurmate, Iar ele trebuie-a fi date În zorii zilei și-apoi iară, Atuncea când se face seară. Jertfele-acestea – ne-ncetat – Se dau și-n zile de Sabat, De lună nouă, după care Și-n fiecare sărbătoare A Domnului, ce-i rânduită, De legea Lui statornicită Pentru vecie-n Israel.
Ai să aduni, în acest fel, De la fiii lui Israel, Argintul dat de fiecare, Pentru a lor răscumpărare. Argintul ce îl dobândești, Va trebui să-l folosești Doar pentru slujba cortului, Fiind – în fața Domnului – Pentru-al lui Israel popor, Semnul răscumpărării lor.”
Deci, nimeni nu-ndrăznească-apoi, Ca să vă judece, pe voi, În ce privește o mâncare, O băutură oarecare, O sărbătoare anumită, O lună nouă născocită, Sau cu privire la Sabat,