Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Neemia 10:31 - Biblia în versuri 2014

31 De la străini, promis-am noi Să nu luăm nimic apoi În zilele Sabatelor Sau ale sărbătorilor, Căci multe mărfuri aduceau Străini-n țară și vindeau În zilele Sabatelor Ori ale sărbătorilor. Am mai promis să nu lucrăm Pământul, ci să îl lăsăm Să stea în tihnă, când venea, Mereu, anul al șaptelea. De datorii, ne-am legat noi, Să nu le cerem înapoi.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

31 Când popoarele țării vor veni să vândă produse și tot felul de grâne în ziua de Sabat, nu vom cumpăra nimic de la ele, nici în ziua de Sabat, nici în vreo altă zi sfântă. În fiecare al șaptelea an vom lăsa nelucrate terenurile și vom anula orice datorie.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

31 Când popoarele țării vor veni în ziua de Sabat să vândă produse și diferite alimente, nu vom mai cumpăra nimic de la ele nici în ziua de Sabat, nici în vreo altă zi sfântă. În fiecare al șaptelea an vom lăsa terenul necultivat; și vom anula plata oricărei dobânzi pretinsă cuiva.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

31 că nu le vom da pe fiicele noastre popoarelor țării și nu le vom lua pe fiicele lor [ca soții] pentru fiii noștri;

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

31 să nu cumpărăm nimic în ziua Sabatului și în zilele de sărbătoare de la popoarele țării care ar aduce de vânzare în ziua Sabatului mărfuri sau altceva de cumpărat și să lăsăm nelucrat pământul în anul al șaptelea și să nu cerem plata niciunei datorii.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

31 și că dacă popoarele țării vor aduce mărfuri și orice fel de grâu ca să vândă în ziua sabatului, nu vom cumpăra de la ei în sabat și în vreo zi sfântă; și vom lăsa pământul nearat în anul al șaptelea și vom lăsa orice datorie, pentru care și‐au dat mâna.

Onani mutuwo Koperani




Neemia 10:31
24 Mawu Ofanana  

În felu-acesta, s-a-mplinit Cuvântul care-a fost rostit, De Domnul, prin prorocul Lui. Acel proroc al Domnului, Drept Ieremia, s-a chemat. Totul așa s-a întâmplat, Până când țara și-a ținut Sabatele ce le-a avut, Până când ea s-a odihnit Cât timp fusese pustiit Al ei ținut, și până când Ani șaptezeci s-au scurs, la rând.


Am mai văzut niște Iudei, Care-și luaseră femei Azdodiene, Amonite Și de asemeni Moabite.


Acum vreți să păcătuiți La fel, pentru că vă-nsoțiți Cu fiicele altor popoare? De ce păcătuiți voi, oare, Față de Cel care, mereu, Este al nostru Dumnezeu?”


În prima zi de sărbătoare, De Paști, o sfântă adunare, Întreg poporul va avea. A șaptea zi, de-asemenea. Nu aveți voie să munciți Atunci, ci doar să pregătiți Ce trebuie-a fi pus pe masă – Deci hrana, pentru orice casă.


A șaptea zi e de odihnă Și Domnului Îi e-nchinată. În ea, să nu faci niciodată, Nici o lucrare, căci faci rău: Deci nici tu și nici fiul tău, Să nu lucrați. Atunci veți sta. Nu va munci nici fiica ta, Nici robul care te slujește, Nici roaba care locuiește La tine, și nici vita care, Sălaș, la tine-n iesle-și are. Străinul care-i pripășit La tine-n casă, e oprit Și el, de-asemeni, să muncească. Toți trebuie să se-odihnească.


Să vă feriți ca nu cumva, Soții, să ieie cineva Pentru-ai lui fii, din neamul lor – Din fiicele altui popor – Căci ele pot să îi târască Pe-ai voștri fii, să săvârșească Și ei curvii, asemeni lor, În fața dumnezeilor Pe care ele îi cinstesc!


Ascultați dar, ca să se știe, Ce post Îmi este pe plac, Mie: Când veți posti, să căutați – Necontenit – să dezlegați Lanțul de răutăți. Apoi, Ale robiei lațuri, voi Trebuie să le deznodați. De-asemeni, liberi să-i lăsați Pe cei care sunt asupriți Și orice jug să îl zdrobiți.


„Această lege, să se știe Că veșnică are să fie: A zecea zi când va cădea, În an, în luna a șaptea, Cu toți va trebui să știți Ca sufletul să vă smeriți, Și oprit este fiecare, Să săvârșească vreo lucrare. Din lucru-atunci, va fi oprit Cel care e-mpământenit Ca băștinaș, dar și cel care Este, la voi, în adunare, Și locuiește ca străin.


În acea zi, voiesc să știți Că trebuie ca să vestiți – Din nou – o sărbătoare mare; S-aveți o sfântă adunare, În care, voi veți fi opriți, Lucrări de slugă să-mpliniți. Acuma dar, vreau să se știe Că veșnică are să fie Această lege, pentru voi Și pentru-ai voști’ urmași apoi, În orice loc aveți să fiți, Oriunde o să locuiți.


În șase zile, să lucrați; A șaptea zi însă, să stați, Căci este ziua de Sabat. Pentru odihnă e lăsat Sabatul, pentru fiecare. Veți ține-o sfântă adunare, În astă zi. Sunteți opriți Ca în acest timp, să munciți, Căci e Sabatul Domnului, În casele poporului.”


Să ni le ierți, precum iertăm Și noi, pe cei ce ni-s greșiți.


Deci, nimeni nu-ndrăznească-apoi, Ca să vă judece, pe voi, În ce privește o mâncare, O băutură oarecare, O sărbătoare anumită, O lună nouă născocită, Sau cu privire la Sabat,


Că judecata se arată, Fără de milă, cu cel care N-a avut milă și-ndurare. Însă, prin mila dovedită, E judecata, biruită.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa