Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Neemia 10:1 - Biblia în versuri 2014

1 Iată-i pe cei care-au semnat: Primul Neemia-i chemat, Iar tatăl său se dovedea Precum că e Hacalia. Cel care-n urmă-i a semnat Drept Zedechia s-a chemat.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

1 Cei care și-au pus sigiliul au fost: guvernatorul Neemia, fiul lui Hacalia; Zedechia,

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 Urmează lista celor care au semnat. Ei au fost: guvernatorul Neemia, fiul lui Hacalia; Zedechia,

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Pentru toate acestea, noi facem o înțelegere fermă în scris. O vor sigila căpeteniile noastre, levíții noștri și preoții noștri.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 Iată pe cei ce și-au pus pecetea: dregătorul Neemia, fiul lui Hacalia, Zedechia,

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

1 Și cei ce au pecetluit au fost: Neemia, Tirșata, fiul lui Hacalia, și Zedechia;

Onani mutuwo Koperani




Neemia 10:1
11 Mawu Ofanana  

Pe scaunul de domnitor Șezuse Iosia atunci, Și ale Domnului porunci, Cu-atenție, le-a ascultat. Un legământ a încheiat Apoi, în fața Domnului – Și el și tot poporul lui – Prin care toți s-au obligat Ca să păzească, ne-ncetat, Învățăturile primite Și legile ce-au fost citite.


Să facem dar, un legământ Cu Dumnezeul nostru sfânt, Prin cari să ne legăm apoi, Că izgoni-vom dintre noi Femeile neamurilor, Precum și pe copiii lor. Să facem precum Ezra vrea Și cum vreți voi – de-asemenea – Cei care-ați arătat, mereu, Că teamă-aveți de Dumnezeu. Să facem totul – se-nțelege – Așa precum e scris în Lege.


Astfel, cel ce-a fost așezat Drept dregător, nu i-a lăsat Ca – de atuncea înainte – Să mai mănânce lucruri sfinte, Până când unul din preoți Avea să-ntrebe, pentru toți – Ca să se știe – pe Urim Și de asemeni, pe Tumim.


Istoria lui Neemia, Feciorul lui Hacalia. Povestea ce am scris-o eu, Începe în luna Chișleu. În anul douăzeci eram, Iar când la Susa mă aflam – În capitală – a venit


La rând, Seraia a venit, De Ieremia însoțit, Precum și de Azaria;


Promis-am toți ca, nimenea, Soațe străine, să nu-și ia Și să nu-și dea fetele lor, Neveste, la un alt popor.


Astfel, cel ce-a fost așezat Drept dregător, nu i-a lăsat Ca – de atuncea înainte – Să mai mănânce lucruri sfinte, Până când unul din preoți Avea să-ntrebe, pentru toți – Ca să se știe – pe Urim Și de asemeni pe Tumim.


Unii – dintre aceia cari, Peste familii sunt mai mari – De bună voie, fiecare, Daruri au dat, pentru lucrare. Cel care-a fost, peste popor, Ales să fie dregător, A mers și-a dat la visterie, Darici de aur cari o mie S-au dovedit la numărat; Potire – cincizeci – a mai dat; Veșminte a mai dăruit Cari preoțești s-au dovedit. În număr, ele fost-au deci, Atunci, cinci sute și treizeci.


Apoi, Neemia – cel care, Rangul de dregător îl are – Ezra – cari preot era, dar Se dovedea și cărturar – Și cu Leviții au vorbit Poporului și-au glăsuit: „Ziua aceasta, minunată, Lui Dumnezeu Îi e-nchinată. Acuma voi, atenți să fiți! Nu plângeți și nu vă bociți!” Poporu-ntreg se tânguia, Când slova Legii se citea.


Noi, pentru ceea ce s-a zis, Făcut-am legământ, în scris, Semnat de toți aceia cari, Peste popor erau mai mari, De tot soborul de preoți, Precum și de Leviții toți.


Moise, tot ceea ce i-a zis Domnul, pe munte-atunci, a scris. Apoi, în zori, când s-a trezit, El, un altar, a întocmit, Chiar lângă poala muntelui. A așezat, în jurul lui, Douăsprezece pietre. Ele – Adică pietrele acele – Reprezentau în acest fel, Întreg neamul lui Israel. Moise a vrut, atunci, să fie O piatră, pentru-o seminție.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa