Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Neemia 1:9 - Biblia în versuri 2014

9 Dacă vă-ntoarceți, înapoi – La Mine – și veți fi păzit Tot ceea ce v-am poruncit, Atunci – chiar dacă v-ați aflat, În colțul cel mai depărtat Al cerului – să știți dar voi, Că vă voi strânge înapoi, În locu-ales, unde – mereu – Va locui Numele Meu.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

9 dar, dacă vă veți întoarce la Mine, dacă veți păzi poruncile Mele și le veți împlini, atunci, chiar dacă veți fi alungați la capătul cerului, și de acolo vă voi aduna și vă voi aduce în locul unde am ales să locuiască Numele Meu».

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

9 dar dacă vă veți întoarce la Mine, dacă veți respecta poruncile Mele și veți trăi astfel punându-le în practică, dacă veți fi alungați până la marginea (cea mai) îndepărtată a cerului, chiar și de acolo vă voi aduna și vă voi aduce în locul unde am ales să locuiască numele Meu!»

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

9 Dar dacă vă veți întoarce la mine, dacă veți păzi poruncile mele și le veți împlini, atunci, chiar dacă veți fi alungați până la marginea cerurilor, de acolo vă voi aduna și vă voi aduce la locul pe care l-am ales ca să-mi așez acolo numele».

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

9 dar, dacă vă veți întoarce la Mine și dacă veți păzi poruncile Mele și le veți împlini, atunci, chiar dacă veți fi izgoniți la marginea cea mai depărtată a cerului, de acolo vă voi aduna și vă voi aduce iarăși în locul pe care l-am ales ca să locuiască Numele Meu acolo.’

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

9 dar dacă vă veți întoarce la mine și veți păzi poruncile mele și le veți face, chiar dacă ar fi aruncați unii dintre voi până la marginea cea mai depărtată a cerurilor, și de acolo îi voi aduna și‐i voi aduce în locul pe care l‐am ales ca să fac să locuiască numele meu acolo.

Onani mutuwo Koperani




Neemia 1:9
28 Mawu Ofanana  

Dacă din inimă apoi, Și din tot sufletu-napoi, Spre Tine se va îndrepta Și-n rugăciuni, smerit, va sta Privind către cetatea-n care E a Ta casă de-nchinare Unde Numele Ți l-ai pus,


Domnul, atunci, a cuvântat: „Iată că Eu te-am ascultat, Căci rugăciunea ți-o primesc – Și cererea ta – și sfințesc Casa pe care ai zidit-o, Pe care tu Mi-ai dăruit-o, Ca ochii, inima și-al Meu Nume să fie-n ea, mereu.


„Al mântuirii Dumnezeu, Ne strânge! Dă-ne ajutor! Din mijlocul neamurilor, Ne scoate Doamne, să plecăm Și Numele-Ți să-L lăudăm! Slava pe care ne-o vei da, Pe Tine, Te va lăuda!”


Iar Dumnezeu, Acela care Și-a pus Numele Său Cel Mare În acest loc să locuiască, De-acuma o să se-ngrijească De-a răsturna orice-mpărat, Sau neam, care va fi călcat Cuvântul meu, voind să strice Clădirea ce-o să se ridice, Spre slava Celui cari, mereu, E-adevăratul Dumnezeu. Iată, eu – Dariu – am vorbit Și-aste porunci le-am rânduit. A mea poruncă-mpărătească, Întocmai, să se împlinească!”


Scapă-ne Doamne, tot mereu, Căci ești al nostru Dumnezeu Și dintre neamuri, înapoi Adună-ne Doamne pe noi, Pentru ca astfel, pe pământ Să-Ți lăudăm Numele Sfânt!


Strângându-i iar, pe fiecare, De prin ținuturile-n care Fuseseră împrăștiați Și printre neamuri alungați. Din răsărit El i-a adus, Din miazănoapte, din apus Și de la mare. Ei erau


Domnul – acum – zidește iară, Ierusalimul și, în țară, Cei surghiuniți din Israel, Aduși vor fi, de către El.


Un steag are să-nalțe El, Pentru popoare și, la fel, Pentru cei cari sunt surghiuniți Din Israel. Cei risipiți, Care dintre-ai lui Iuda sânt, Din patru colțuri de pământ Strânși au să fie, iar apoi, Vor fi aduși toți, înapoi.


În vremea ‘ceea, Domnul are Să scuture roadele care Sunt de la matca Râului, La apele pârâului Egiptului. Atuncea voi – Cu toții – veți fi strânși apoi, Copii din casa cea pe care Neamul lui Israel o are!


Așa vorbește Dumnezeu Care îi strânge, tot mereu, Pe cei care s-au risipit Și din Israel au ieșit: „Voi strânge și alte popoare Și neamuri care sunt sub soare, Pe lângă cei ce i-am chemat Și cari, acum, i-am alungat.”


Da, am să-i smulg, însă apoi, Îi voi aduce înapoi, Pentru că-n îndurarea Mea, Ei – iarăși – parte vor avea De țara dată-n stăpânire, Ca să le fie moștenire.


Fii răzvrătiți, acuma, voi Veniți degrabă înapoi, La Dumnezeul vostru Sfânt, Căci numai Eu, Stăpân, vă sânt. Eu sunt Acela care vreau, Pe unul dintre, voi să-l iau, Dintr-o cetate; pe alți doi Dintr-o familie-i iau apoi Și după ce am să v-adun Iar, în Sion am să vă pun.


Voi neamuri toate și-ascultați Cuvântul Domnului, să-l știți Ca în ostroave să-l rostiți! Să spuneți dar, în acest fel: „Acela cari, pe Israel, L-a risipit, o să-l adune Și-l va păzi pe-a Sa pășune, La fel precum cel ce-i păstor Veghează-asupra turmelor.


„Am să îi strâng pe toți și-apoi Îi voi aduce înapoi, Din toate țările în care I-a izgonit mânia-Mi mare. Aici, ei au să locuiască Și liniște au să găsească.


„Așa vorbește Domnul: „Iată Că dintr-o țară-ndepărtată, De la un capăt de pământ, Vin niște oameni care sânt Din miazănoapte. Un neam mare Se-arată de la depărtare.


În Israel, așa să spui: „Ascultați vorba Domnului, Pe care v-am adus-o eu! Așa vorbește Dumnezeu: „Lăsați-vă, de idoli, voi Și-ntoarceți-vă, înapoi! La urâciunile pe care Le-ați săvârșit – fără-ncetare – De-acum, să nu vă mai uitați! De ele, vă îndepărtați!


„Căci dintre neamuri, mai apoi, Eu vă voi scoate și-napoi Am să v-aduc, ca să stați iară, Cu toții, în a voastră țară.


Dacă voi legile-Mi urmați Și la porunca Mea vegheați, Mereu, spre a o-ndeplini,


Iată ce-a spus Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are: „Aflați dar, ce voi face Eu: Îmi izbăvesc poporul Meu, Din țara de la răsărit Și din cea de la asfințit.


Va pune îngerii să sune, Din trâmbițe, ca să-i adune Pe toți care-s ai Lui aleși. Din patru vânturi, ei, culeși – Dintr-un capăt al cerului Și până-n cel’lalt cap al lui –


Dar dacă, Dumnezeul tău – Spre-a-Și așeza Numele Său – O să aleagă un loc care Este aflat la depărtare, De-acela în care tu stai, Atunci să știi că, voie, ai Ca să înjunghii vite, oi, Și să mănânci carne apoi, Chiar în cetatea-n care ești Așa precum tu îți dorești.


Ci voi, pe-al vostru Dumnezeu, La sfântul Său locaș, mereu, Să-L căutați. Veți înțelege Că Domnul vostru va alege, Un loc doar, dintr-o seminție, Unde urmează ca să vie Apoi, din ‘naltul cerului, Spre-a-Și așeza Numele Lui.


„Când o să fie împlinit Tot ceea ce eu v-am vestit – Deci astă binecuvântare, Precum și-acest blestem – pe care Vi le-am pus astăzi, înainte, Ca să luați mereu aminte La ce v-am spus, dacă apoi – La inimă – veți pune voi Acestea, când aveți să fiți Printre popoare risipiți De către Domnul, iar apoi,


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa