Neemia 1:6 - Biblia în versuri 2014

⁶ Deschide-Ți ochii și privește Spre-acela care Îți vorbește. Pleacă-Ți urechea și ascultă Și-arată îndurare multă La rugăciunea înălțată De către al Tău rob, căci iată Că zi și noapte se jelește În față-Ți și mărturisește Păcatele copiilor Din al lui Israel popor, Făcute împotriva Ta. Doamne, Te rog a asculta Cuvântul rugăciunii mele, Căci noi făcut-am multe rele. Doamne, păcătuit-am eu Și casele tatălui meu.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁶ Te rog, să asculte cu atenție urechile Tale, și ochii Tăi să fie deschiși la rugăciunea mea! Ascultă rugăciunea pe care eu, slujitorul Tău, o rostesc înaintea Ta, zi și noapte, cu privire la fiii lui Israel, slujitorii Tăi. Mărturisesc păcatele fiilor lui Israel, pe care noi le-am comis împotriva Ta. Atât eu, cât și familia mea am păcătuit.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁶ Te rog să Îți apleci urechea și să Îți deschizi ochii, pentru ca să iei în considerare rugăciunea slujitorului Tău. Eu mă prezint cu ea înaintea Ta atât ziua, cât și noaptea. Aceasta este o rugăciune pentru israelieni care sunt slujitorii Tăi. Astfel, eu Îți mărturisesc păcatele pe care noi le-am comis față de Tine. Atât eu, cât și familia mea, am păcătuit.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁶ Să fie, te rog, urechea ta atentă și ochii tăi deschiși la rugăciunea pe care slujitorul tău ți-o adresează acum, ziua și noaptea, pentru fiii lui Israél, slujitorii tăi! Mărturisesc păcatul pe care fiii lui Israél l-au făcut înaintea ta. Și am păcătuit și eu și casa tatălui meu.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁶ Să ia aminte urechea Ta și ochii să-Ți fie deschiși: ascultă rugăciunea pe care ți-o face robul Tău acum, zi și noapte, pentru robii Tăi, copiii lui Israel, mărturisind păcatele copiilor lui Israel, păcatele făcute de noi împotriva Ta, căci eu și casa tatălui meu am păcătuit.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁶ Rogu‐te, fie urechea ta cu luare aminte și ochii tăi deschiși, ca să audă rugăciunea robului tău, cu care în vremea aceasta mă rog înaintea ta, zi și noapte, pentru copiii lui Israel, robii tăi, și mărturisesc păcatele copiilor lui Israel cu care au păcătuit împotriva ta: eu și casa tatălui meu am păcătuit.

Neemia 1:6 Mawu Ofanana

1 Regi 8:30

Ascultă rugile pe care Eu – și poporu-acesta mare – Spre Tine le vom îndrepta, Atunci când în ăst loc vom sta. Mereu dar, să găsești cu cale, Din locul locuinței Tale – Din cerul Tău – o Doamne Sfânt – Ca să privești către pământ, Spre locu-acesta de-nchinare. Ascultă și-apoi dă iertare La cei ce Te vor căuta, Venind aici, în fața Ta!

1 Regi 8:47

Și dacă, în a lui robie, Poporul Tău are să știe, În sine, să pogoare-apoi Și să se-ntoarcă înapoi, La Tine-n ceasu-acela greu, Creându-Ți sprijinul, mereu, Spunându-Ți: „Am păcătuit Și făr’delegi am săvârșit!”,

2 Cronici 28:10

Pe ai lui Iuda fii, apoi, Credeți că robi îi faceți voi? Cei din Ierusalim ieșiți, La voi ajunge-vor robiți? Prin felu-n care vă purtați, Nu sunteți, oare, vinovați, Față de Domnul Dumnezeu?

2 Cronici 29:6

Părinții noști’ L-au părăsit Pe Domnul și-au păcătuit, Făcând numai ce este rău Și n-au păzit cuvântul Său.

2 Cronici 6:40

Ține-Ți privirea ațintită Asupră-ne, neadormită! Urechea aplecată-Ți fie, La ruga înălțată Ție, Din acest loc, unde ai pus Numele Tău, precum ai spus!

Esdra 10:1

Tocmai în vremea ‘ceea când – La Casa Domnului – plângând, Se afla Ezra-ngenuncheat Și Domnului I s-a rugat, În jurul său – cu mic, cu mare – Se strânse-o-ntreagă adunare De oameni ai lui Israel.

Esdra 10:11

Acum, greșeala săvârșită, Trebuie-a fi mărturisită – Grabnic – în fața Domnului Și să se facă voia Lui! Să înțeleagă orișicine, Că de femeile străine – Și de popoarele aflate În astă țară așezate – Trebuie să se-ndepărteze, Iar calea lor, să n-o urmeze.”

Neemia 1:11

Doamne, Te rog, să iei aminte, La rugăciunea mea fierbinte, Precum și la a celor care, Se tem de al Tău Nume mare. Izbândă dă-mi, să reușesc – Azi – trecere, să dobândesc!” Pe vremea-n care mă rugam, Paharnic – încă – mă aflam, În slujba celui care-a stat, Pe scaunul de împărat.

Psalmi 102:17

El ia – necontenit – aminte, La rugăciunea cea fierbinte, Făcută de cel necăjit Cari nevoiaș s-a dovedit, Căci ruga nevoiașului Nu-i lepădată-n fața Lui.

Psalmi 106:6

Iată că am păcătuit Și lucruri rele-am săvârșit, Precum în vremea ce-a trecut, Părinții noștri au făcut.

Psalmi 130:2

Ascultă-mi glasul! Ia aminte, La rugăciunea mea fierbinte!

Psalmi 32:5

Atuncea, Ți-am mărturisit Păcatul ce l-am săvârșit Și n-am lăsat nimic să stea Ascuns, din făr’delegea mea. Am zis atunci: „Am să vorbesc Și am să Îi mărturisesc, Domnului meu, că am greșit, Că făr’delegi am făptuit!” Tu ai iertat păcatul meu, (Oprire)

Psalmi 34:15

Mereu sunt cei neprihăniți, De ochii Domnului priviți Și-a Lui ureche e plecată La ale lor strigăte-ndată.

Psalmi 55:17

Seara, în zori și la amiază Al meu oftat nu încetează, Căci sufletul îmi geme greu. Dar Domnu-aude glasul meu;

Psalmi 88:1

O, Domn al mântuirii mele, Zile și nopți, în clipe grele, La Tine strig neîncetat, Pentru că Tu m-ai ascultat!

Isaia 6:5

Când aste lucruri le-am zărit, Înspăimântat am glăsuit: „E vai de mine! Sunt pierdut, Căci pe-mpărat, eu L-am văzut! Pe al oștirii Dumnezeu – Acum – L-am întâlnit, iar eu Sunt om cu buze necurate Și locuiesc într-o cetate, În mijlocul oamenilor Care și ei, la rândul lor, Tot buze necurate au!”

Plângerile 5:7

Părinții au păcătuit, Însă cu toții au murit, Iar ale lor păcate-apoi, În lume, azi, le purtăm noi.

Daniel 9:15

Acum, Tu care ești, mereu, Al nostru Domn și Dumnezeu, Care ai scos al Tău popor Din mâna Egiptenilor Prin brațul Tău puternic, tare, Și Ți-ai făcut un Nume mare, Așa cum astăzi e știut Și-n tot pământul cunoscut, Află că am păcătuit Și făr’delegi, am săvârșit.

Daniel 9:20

Pe când încă mai vorbeam eu, Pe când încă mă mai rugam Și încă îmi mărturiseam Păcatul meu, precum și cel Făcut de-ntregul Israel, Și înălțam cereri ce sânt Legate de muntele sfânt,

Daniel 9:4

Față de Domnul Dumnezeu – Al cărui slujitor sunt eu – Făcut-am o mărturisire: „Doamne, Tu care, peste fire, Ești Dumnezeu înfricoșat; Tu care ții – neîncetat – Față de noi, al Tău cuvânt, Precum și al Tău legământ; Tu, Dumnezeu-Acela care Te areți plin de îndurare Față de cei te iubesc Și-a Ta poruncă, o păzesc!

Daniel 9:5

Tu știi că am păcătuit! Nelegiuiri, am săvârșit! Răi și-ndărătnici, ne-ncetat, Cu toții, noi ne-am arătat. De la porunci, ne-am abătut Și de asemeni n-am ținut Orânduielile lăsate De Tine, spre a fi urmate.

Daniel 9:8

A noastră față se cuvine Ca să se umple de rușine! Da, nouă, împăraților, Mai marilor, părinților, Căci împotrivă-Ți, negreșit, Cu toții am păcătuit!

Luca 18:7

Deci, Dumnezeu, aleșilor, Cari zi și noapte – necurmat – Strigă la El, neîncetat, Credeți că nu o să le facă Dreptate, cum cer ei, chiar dacă Pare, acum, că zăbovește?

Luca 2:37

Din nou, nu s-a mai măritat După ce soțul i-a murit, Ci, singură, a viețuit. Ani, optzeci’patru, număra Și-n Templu, ne-ncetat, era; Cu post și rugăciuni, mereu, Ea Îi slujea lui Dumnezeu.

Efeseni 2:3

Între aceștia, bunăoară, Eram și noi, odinioară, Pe vremea-n care noi trăiam Exact așa precum eram, Mânați de pofta cea firească Aflată-n firea pământească Și de-ale noastre gânduri, care Ne frământau, fără-ncetare. În acel timp întunecat, Fii ai mâniei ne-am aflat Și-n toate, ne asemănam, Cu cei cu care viețuiam.

1 Timotei 5:5

Cea care, cu adevărat, Drept văduvă, s-a arătat – Căci singură fiind, mereu, Și-a pus nădejdea-n Dumnezeu – În rugi și cereri va ședea Noapte și zi, de-asemenea.

2 Timotei 1:3

Îi mulțumesc lui Dumnezeu – Acel pe care-L slujesc eu Din moși strămoși, neîncetat Ținându-mi cugetul curat – Că zi și noapte, negreșit, În rugăciuni, te-am pomenit;

1 Ioan 1:9

Dar dacă ne mărturisim Păcatele, o să găsim Că Domnul este credincios Și-o să ne ierte, ne-ndoios, Greșelile; a noastră fire – De orișice nelegiuire – Are să fie curățată Și astfel, ea va fi curată.

1 Samuel 15:11

„Îmi pare rău că, împărat, Pe Saul, Eu l-am așezat, Pentru că iată – văd prea bine – Că se abate de la Mine Și nu ține cuvântul Meu, Să-l împlinească, tot mereu.” Când Samuel a auzit Aceste vorbe, s-a mâhnit Tare, în suflet, și-a strigat Întreaga noapte – ne-ncetat – La Domnul Dumnezeul său, Căci el se necăjise rău.