Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Neemia 1:5 - Biblia în versuri 2014

5 Când m-am rugat eu, Domnului, Am zis: „O, Domn al cerului! Tu, Dumnezeul Cel mai mare, Înfricoșat, plin de-ndurare Față de cei ce Te iubesc, Care poruncile-Ți păzesc! Tu, care ții al Tău cuvânt Și nu calci al Tău legământ!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

5 zicând: „O, Doamne, Dumnezeul cerurilor, Dumnezeule mare și de temut, Cel Care Își ține legământul și îndurarea față de cei ce-L iubesc și păzesc poruncile Lui,

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 zicând: „Doamne, Dumnezeul cerului, Cel care ești mare și demn de respect. Tu faci tot ce prevede legământul și Îți menții bunătatea față de cei care Te iubesc și care Îți respectă poruncile.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 și am zis: „Doamne, Dumnezeul cerurilor, Dumnezeu mare și înfricoșător, tu care păstrezi alianța și îndurarea față de cei care te iubesc și păzesc poruncile tale!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 și am zis: „Doamne, Dumnezeul cerurilor, Dumnezeule mare și înfricoșat, Tu, care ții legământul Tău și ești plin de îndurare față de cei ce Te iubesc și păzesc poruncile Tale!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

5 Și am zis: Rogu‐te, Doamne, Dumnezeul cerurilor, Dumnezeul cel mare și înfricoșat, care păzește legământul și îndurarea față de cei ce‐l iubesc și păzesc poruncile lui:

Onani mutuwo Koperani




Neemia 1:5
18 Mawu Ofanana  

Spre ceruri – și așa a spus: „Spre Tine-mi înalț ochii eu, Spre-al lui Israel Dumnezeu! Ca Tine, alții nu mai sânt, În ceruri, sus, ori pe pământ. Un legământ, Tu ai făcut Cu robii Tăi, și l-ai ținut Necontenit, cu îndurare, Față de toți aceia care, Din inimă, au arătat, Că a Ta cale, au urmat!


E, pe pământ, vreun neam la fel Cum e poporul Israel, Care a fost răscumpărat De Dumnezeu, când l-a luat Să-l facă-a fi popor al Lui? Astfel, Numele Domnului, De toți ajuns-a cunoscut, Prin semnele ce le-a făcut, Atunci când Și-a răscumpărat Poporul, care s-a aflat În al Egiptului ținut Și când El, liber, l-a făcut Și-a izgonit din fața lui, Popoarele pământului.


„Așa vorbește Cir, cel care, În Persia, este mai mare: „Al cerurilor Dumnezeu, Putere-a dat brațului meu, Căci țările de pe pământ În mâna mea, acuma, sânt. Iată că Domnul a venit La mine și mi-a poruncit, Grabnic, o casă să-I zidesc. Vrea, casa, să o construiesc În Iuda, în cetatea care, Ierusalim, drept nume, are.


„Ce vrei să-mi ceri?”– a întrebat, Îndată, al meu împărat. Atuncea, Dumnezeului Cari este Domn al cerului, În mare grabă, m-am rugat


Atunci, m-am dus la dregători, La cei mai mari conducători, La celălalt popor aflat Acolo, și am cuvântat: „Să nu vă temeți! Fiecare, De Dumnezeul nostru mare, Să-și amintească! Să luptați Pentru familii, pentru frați, Pentru-ale voastre case-apoi!”


În urmă, ei se sfătuiră Și spre Ierusalim porniră, Gândind cu toți să se adune Spre a-i aduce stricăciune.


Doamne, al nostru Dumnezeu, Tu care Te areți mereu Mare a fi și-nfricoșat, Tu care nu ai lepădat Cuvântul legământului, Pe cari l-ai dat poporului, Să nu privești ca ne-nsemnat Ceea ce noi, neîncetat, Din vremuri vechi am suferit, De când părinții ne-au trăit. Să nu privești drept ne-nsemnat, Ce-au suferit, neîncetat, Toți căpitani-aceia cari, Peste popor au fost mai mari, Cu împărați și cu preoți, Precum și cu prorocii toți. Să nu privești ca ne-nsemnat, Ce-am suferit noi, ne-ncetat – Noi cari suntem al Tău popor – Din vremea împăraților Asiriei și pân’ acum Când de pe al robiei drum, Din nou, în țară, am intrat.


Cel Prea Înalt e-nfricoșat Și pe pământ e Împărat


Din înălțimi, Tu ai rostit Ce-ai hotărât. S-a îngrozit Pământu-ntreg și a tăcut,


„Veșnică temelie are A Domnului nost’ îndurare! Credincioșia Domnului Tare-i, asemeni cerului!”


Domnul a zis: „Am încheiat Un legământ și i-am jurat, Lui David – care-i rob al meu –


Cine-i ca Tine, Domnul meu, Puternic și-nfricoăștor, O, Doamne al oștirilor! Credincioșia, ne-ncetat, Pe Tine te-a înconjurat.


Însă, de cei cari Mă iubesc Și Îmi păzesc, neîncetat, Poruncile pe cari le-am dat, Eu Mă îndur, de al lor ram, Până la al mielea neam.


„Dacă asculți aste porunci Și le-mplinești, Domnul, atunci, Are să-Și țină legământul Și Își va împlini cuvântul Pe cari l-a spus părinților, Vorbind despre al tău popor. V-a arăta, fără-ncetare – Față de tine – îndurare, Așa precum El a jurat Că îți va face, când a stat Cu-ai tăi părinți, de le-a vorbit.


Să nu fii dar, înspăimântat, Că Domnul Cel Înfricoșat – Cel cari îți este Dumnezeu – Cu tine, o să stea, mereu.


Să țineți minte, tot mereu, Că numai El e Dumnezeu. El, Domnul, este credincios Și se va ține, ne-ndoios, De tot ce-a spus prin legământ. Nu-Și va călca al Său cuvânt, Căci îndurare dovedește, Față de cel ce Îl iubește, Cari ne-ncetat a împlinit Ceea ce El a poruncit. Domnul se-ndură de-al său ram, Până în al mielea neam.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa