Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Neemia 1:11 - Biblia în versuri 2014

11 Doamne, Te rog, să iei aminte, La rugăciunea mea fierbinte, Precum și la a celor care, Se tem de al Tău Nume mare. Izbândă dă-mi, să reușesc – Azi – trecere, să dobândesc!” Pe vremea-n care mă rugam, Paharnic – încă – mă aflam, În slujba celui care-a stat, Pe scaunul de împărat.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

11 O, Stăpâne, Te rog, ascultă cu atenție rugăciunea slujitorului Tău și rugăciunea slujitorilor Tăi care-și găsesc plăcerea în a se teme de Numele Tău. Te rog, fă să reușească slujitorul Tău astăzi! Fă să găsesc bunăvoință înaintea acestui om!“. Pe atunci eram paharnicul împăratului.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

11 Doamne, Te rog să Îți apleci urechea și să asculți rugăciunea slujitorului Tău și a slujitorilor Tăi cărora le place să aibă respect față de numele Tău. Te rog să facilitezi astăzi succesul slujitorului Tău, ajutându-mă să fiu agreat de acest om!” În acel timp, eu eram responsabil cu băutura regelui.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

11 Ah, Doamne! Să fie urechea ta atentă la rugăciunea slujitorului tău și la rugăciunea slujitorilor tăi care doresc să se teamă de numele tău! Dă, te rog, succes slujitorului tău și să găsesc bunăvoință înaintea acestui om!”. Eu eram paharnicul regelui.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

11 Ah, Doamne, să ia aminte urechea Ta la rugăciunea robului Tău și la rugăciunea robilor Tăi, care vor să se teamă de Numele Tău! Dă astăzi izbândă robului Tău și fă-l să capete trecere înaintea omului acestuia!” Pe atunci eram paharnicul împăratului.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

11 Rogu‐te, Doamne, fie urechea ta cu luare aminte la rugăciunea robului tău și la rugăciunea robilor tăi, cărora le place să se teamă de numele tău: și fă, rogu‐te, să propășească robul tău în ziua aceasta și dă‐i să afle milă înaintea bărbatului acestuia. (Și eram paharnicul împăratului).

Onani mutuwo Koperani




Neemia 1:11
27 Mawu Ofanana  

Azi, la izvor, am poposit Și astfel, eu am glăsuit: „O, Dumnezeu al lui Avram! Izbândă, dacă vrei să am,


O rugăminte să-ți fac, vreau: Din mâna fratelui Esau, Doamne, te rog, mă izbăvește! Mă tem că vine și lovește Pe mame, pe copii, pe mine! A mea nădejde e la Tine!


De-acum, ești „Israel” numit. Numele-acesta, l-ai primit Când tu, cu Domnul, ai luptat, Cu oamenii, și-ai câștigat! Iată ce nume ți-am dat eu: „Cel ce-a luptat cu Dumnezeu.”


În vremea ‘ceea, s-a-ntâmplat Că Faraon s-a supărat Pe doi slujbași împărătești – Paharnic și pitar. Acești,


Ceva anume-au săvârșit, Astfel încât au reușit, Asupra lor, ca să stârnească Toată furia-mpărătească.


Paharnicul a fost adus Și-n slujba lui, a fost repus,


Paharnicul nu s-a gândit La Iosif – la ce l-a rugat – Ci, pur și simplu, a uitat.


Paharnicul și-a amintit De Iosif, și a cuvântat: „Măria ta! Eu am uitat Să-ți spun de-un om ce-i iscusit În tălmăciri. L-am întâlnit… Dar, stai să vezi! De necrezut! – Ascultă dar, de la-nceput:


La acel om, iar Dumnezeu – Acel în care mă-ncred eu – Să facă astfel, să primiți Trecere și să reveniți, Cu Simeon și Beniamin. Plecați! Domnul cu voi! Amin! Iar eu, de este stabilit Ca de copii să fiu lipsit, Voi fi, căci nu mă-mpotrivesc! Cum Domnul vrea, și eu voiesc!”


Ține-Ți privirea ațintită Asupră-ne, neadormită! Urechea aplecată-Ți fie, La ruga înălțată Ție, Din acest loc, unde ai pus Numele Tău, precum ai spus!


În Persia, înscăunat Fusese Cir, drept împărat. În primul său an de domnie, S-a împlinit o prorocie Ce Ieremie o făcuse, Așa după cum Domnul spuse. În acel an, Domnu-a trezit Duhul lui Cir cel ce-a domnit Peste ținutul Perșilor. Atunci, spre știrea tuturor, Cir poruncit-a să se scrie Epistole-n împărăție Și prin viu grai să se vestească Porunca cea împărătească:


Ezra, din Babilon, venise. În Legea ce o dăruise Domnul lui Moise, s-a vădit Că este foarte iscusit. El fost-a însoțit, mereu, De către Domnul Dumnezeu. De-aceea, el a căpătat Tot ce-a cerut, de la-mpărat.


Deschide-Ți ochii și privește Spre-acela care Îți vorbește. Pleacă-Ți urechea și ascultă Și-arată îndurare multă La rugăciunea înălțată De către al Tău rob, căci iată Că zi și noapte se jelește În față-Ți și mărturisește Păcatele copiilor Din al lui Israel popor, Făcute împotriva Ta. Doamne, Te rog a asculta Cuvântul rugăciunii mele, Căci noi făcut-am multe rele. Doamne, păcătuit-am eu Și casele tatălui meu.


Când Artaxerxe împlinea Ani douăzeci de când domnea, Eram paharnic așezat În slujbă, pentru împărat. În șirul lunilor din an, Se potrivea luna Nisan. Vinu-n pahare, eu l-am pus Și împăratului l-am dus. De câte ori vin îi duceam, În față-i, trist, nu m-arătam; Însă atuncea, m-a zărit Și-a înțeles că sunt mâhnit.


Dacă măria-ta va vrea, Altă scrisoare să îmi dea Către Asaf cari, păzitor, Se află, al pădurilor Ce aparțin de împărat, Atuncea eu voi fi luat Lemne din care – mai apoi – Grinzi, pentru casă, face-voi Și porți care au să se puie La zidul de la cetățuie.” În urmă, eu am căpătat Scrisorile de la-mpărat, Pentru că Domnul Dumnezeu, Cu mine, fost-a, tot mereu.


În bunătatea Lui cea mare, A stârnit mila tuturor Celor cari, pe al Său popor, Îl țineau drept prins de război, Pentru a-l izbăvi apoi.


Ascultă-mi glasul! Ia aminte, La rugăciunea mea fierbinte!


Căci ale mele jurăminte, Doar Tu le-asculți, o Doamne Sfinte, Și-o moștenire-mi dăruiești, De care îi învrednicești Pe toți cei cari în astă lume Știu să se teamă de-al Tău Nume.


Pleacă-Ți urechea și ia seamă Mereu, la rugăciunea mea Și-aminte să-Ți aduci de ea, De cererile mele care Ți le-am făcut fără-ncetare!


Căci au urât a mea știință Și n-au ales, spre folosință,


E inima-mpăratului Un râu, în mâna Domnului, Pe care El îl va lăsa Să curgă, după voia Sa.


Am să-i insuflu milă-apoi, Iar el se va-ndura de voi Și-o să vă lase să trăiți În țara voastră, liniștiți. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit!”


Atunci, cei care-au arătat Teamă de Domnul, au venit Și între ei au povestit, Căci deseori se adunau Și unul altuia-și vorbeau. Domnul, la ale lor cuvinte, Îndată a luat aminte Și-a poruncit ca să se scrie O carte care-apoi să fie Un semn de amintire pus Și-n fața Domnului adus, Pentru toți oamenii din lume Care se tem de al Lui Nume.


Și pentru noi, să vă rugați, Căci noi suntem încredințați Cum că un cuget bun avem Și-astfel, în orice loc suntem – În toate lucrurile – bine, Ne vom purta, cu orișicine.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa