Nahum 3:6 - Biblia în versuri 2014

⁶ Voi azvârli cu murdării, Asupra ta, așa să știi! Te înjosesc și de ocară Ajunge-vei, în orice țară.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁶ Voi arunca spurcăciuni peste tine, te voi înjosi și te voi face o priveliște pentru toți.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁶ Voi arunca murdării peste tine, te voi înjosi și te voi face o un spectacol (sinistru) pentru toți.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁶ Voi arunca asupra ta urâciunile tale, te voi face să înnebunești și te voi pune la vedere.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁶ Voi azvârli cu murdării peste tine, te voi înjosi și te voi face de ocară.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁶ Și voi arunca murdărie urîcioasă asupra ta și te voi înjosi și te voi face de priveliște.

Nahum 3:6 Mawu Ofanana

Iov 30:19

Ca o cămașă. Dumnezeu Făcut-a ca să ajung eu, Cenușă; căci m-a lepădat Și în noroi m-a aruncat.

Iov 30:8

Biete ființe oropsite, Sărmane și-aruncate-afară De-ai lor, din propria lor țară.

Iov 9:31

Căci în mocirlă, tăvălit Voi fi de Tine, negreșit! Și hainele – chiar murdărite – De mine-atunci, vor fi scârbite!

Ieremia 51:37

Morman de dărmături, astfel, Are ca să ajungă el, O vizuină doar, în care, Culcuș, numai șacalul are, Pentru că nicicând – negreșit – N-o să mai fie locuit. Are s-ajungă o pustie Și de batjocură-o să fie.

Plângerile 3:16

Cu pietre, dinții mi-a sfărmat. Cenușă-apoi a presărat,

Езекиел 16:37

Îi strâng pe cei care-ți erau Ibovnici și te dezmierdau, Pe cei pe care i-ai iubit, Pe cei ce i-ai disprețuit. Din toate părțile-i adun Și împotriva ta îi pun. Asupra ta, ei năvălesc Și goliciunea-ți dezvelesc.

Nahum 1:14

Asur, ascultă – negreșit – Ceea ce Domnu-a poruncit În contra ta: „Nu vei avea Urmași cari numele să-ți ia, Căci nimeni nu va fi la voi, Să-ți poarte numele apoi. Din casa celui cari, mereu, Fusese al tău dumnezeu, Voi strânge chipurile toate Care cioplite-s sau turnate. Al tău mormânt va fi săpat, Căci prea ușor, ai fost aflat.”

Habacuc 2:16

În loc de slavă, peste tine, Se va lăsa mare rușine. Să bei și tu, să te-amețești Și-n urmă să te dezvelești. Îți va veni rândul – de-ndat’ – Să iei paharul cel aflat În dreapta Domnului. Vei bea Din el și-atuncea vei vedea Cum slava ta cea strălucită E de rușine-acopertită.

Țefania 2:15

Iată cetatea cea știută Drept veselă și încrezută Cari își ținea privirea sus Și cari în inimă și-a spus: „Doar eu, iar în afara mea, Nu se mai află nimenea!” Vai! Cum ajuns-a ca să fie Doar o întindere pustie, Un loc neprimitor, în care Sunt doar culcușuri pentru fiare! Cei care-o văd, trec fluierând, Spre ea, cu mâna, arătând!”

Maleahi 2:2

Dacă n-o să Mă ascultați Și dacă slavă n-o să-I dați Numelui Meu, arunc în voi Blestemul și blestem apoi Ceea ce-ați binecuvântat. Aflați că am și blestemat, Căci loc, în inimi, n-ați găsit, Pentru ceea ce-am poruncit” – A cuvântat Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are.

Maleahi 2:3

Sămânța, Eu vă nimicesc Și-n față am să vă zvârlesc Baliga vitelor pe care Mi le jertfiți, fără-ncetare. Alăturea de ele-apoi, Luați aveți să fiți și voi.

Maleahi 2:9

„Am să vă fac disprețuiți Și o s-ajungeți înjosiți În fața-ntregului popor, Căci fețele oamenilor, Neîncetat, voi le priveați Atunci când Legea tălmăceați, Și pentru că nu ați păzit Căile ce le-am rânduit.”

1 Corinteni 4:13

Și-n urmă, ne rugăm, smeriți, Pentru cei care se vădesc, Căci doar de rele, ne vorbesc. Noi am ajuns să fim priviți – Până acum – și socotiți Gunoi al lumii, fraților, Lepădătura tuturor.

1 Corinteni 4:9

Căci parcă, iată, Dumnezeu, Din noi, apostolii, mereu, Ultimii oameni a făcut, Bieți osândiți, buni de căzut În plasa morții, negreșit; Pentru că noi am devenit Drept o priveliște, la care, Se uită astă lume mare, Îngeri și oameni, totodată.

Evrei 10:33

Pe de o parte, erați duși, Priveliște spre a fi puși, În mijlocul ocărilor Precum și-al suferințelor, Iar pe de alta, v-ați făcut Părtași cu cei ce au avut Aceeași soartă, ca și voi.

Iuda 1:7

Gomora și Sodoma-apoi – Cetăți pe cari le știți și voi – Cu cele care-n jur erau – Cetăți care le-nconjurau – S-au dus, așa precum se știe, Să se dedeie la curvie. Când alte trupuri au poftit, Un foc, din ceruri, a venit Și le-a zdrobit, într-o clipită. Pedeapsa astfel suferită De ele, a ajuns apoi, Să fie pildă pentru noi.