Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Nahum 3:11 - Biblia în versuri 2014

11 Dar și tu te vei îmbăta Și un loc bun vei căuta, În care să te-adăpostești De cei cari dușmănită ești!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

11 Și tu te vei îmbăta și te vei ascunde! Și tu vei căuta un refugiu în fața dușmanului!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

11 Acum tu te vei îmbăta și te vei ascunde! La fel ca ei, vei căuta un adăpost ca să scapi din fața dușmanului!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

11 Însă și tu te vei îmbăta, te vei ascunde și vei căuta apărare de dușman.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

11 Și tu te vei îmbăta, te vei ascunde; și tu vei căuta un loc de adăpost împotriva vrăjmașului!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

11 Și tu te vei îmbăta, te vei ascunde și vei căuta un loc de scăpare dinaintea vrăjmașului.

Onani mutuwo Koperani




Nahum 3:11
19 Mawu Ofanana  

Domnul, în brațul Său cel tare, Ascunde un potir, în care Fierbe un vin – o băutură – Plină de amestecătură. Când El îl varsă pe pământ, Toți oamenii care răi sânt, Sorb de îndat’, a lui măsură, Să nu rămână-o picătură!


„Intră în stânci și sapă până Te vei ascunde în țărână, Pătruns de frica Domnului Și de mărimea slavei Lui!”


În peșterile cele-adânci, Care-s aflate printre stânci, Și-n crăpăturile pe care Fața pământului le are, Toți oameni au să voiască – Atunci – să se adăpostească, Mânați de frica Domnului Și slava măreției Lui, Căci Domnul are să pornească, Pământul, să îl îngrozească.


„Rămâneți dar, încremeniți! Închideți ochii și orbiți!” „Sunt beți, încât abia se țin, Dar nu s-au îmbătat de vin. Se clatină – cum am văzut – Dar nu pentru că au băut – Acum – vreo băutură tare. Se clatină fără-ncetare,


Voi da asupritorilor, Să își mănânce carnea lor, Iar mustul care, în beție, Are să-i poarte, o să fie Chiar al lor sânge. Că sunt Eu, Adevăratul Dumnezeu, Toți au să știe. Vor vedea, Cât e de mare slava Mea. Vor ști că-ți sunt Mântuitor, Precum și Răscumpărător, Că sunt Puternicul pe care, Neamul lui Iacov, doar, Îl are.”


Călcat-am astfel, în picioare, Plin de mânie-atunci, popoare. Mânia Mea le-a îmbătat Și al lor sânge l-am vărsat.”


„Știre, în Iuda, răspândește Și în Ierusalim vestește: „Sunați din trâmbițe în țară!” De-asemeni, dați de știre iară, Și spuneți: „Haidem să plecăm, Căci trebuie să ne-adunăm Toți, în cetățile-ntărite Ce sunt anume pregătite!”


Iată dar, ce a cuvântat Acela care-i Împărat, Acela care are Nume De Domn al oștilor: „Anume Am să-i îmbăt pe cei deștepți Care sunt ai lui înțelepți. Am să-i îmbăt și pe cei cari Sunt voievozii lui cei mari, Pe cei ce sunt cârmuitori, Pe toți vitejii luptători, Pe căpeteniile lui Ce sunt capi ai poporului. Vor adormi pentru vecie Și nicicând treji n-au să mai fie.”


„De ce stăm jos? Hai să plecăm Și în cetăți să ne-așezăm. Acolo să ne-adăpostim Ca în ăst fel să nu murim, Căci Dumnezeu ne osândește Și-acum la moarte ne sortește. Iată că apa otrăvită Ne este nouă rânduită, Pentru că am păcătuit Față de Domnul, negreșit.


Toate-nălțimile, aflate În Bet-Aven, vor fi surpate, Căci Israelul – negreșit – Acolo a păcătuit. Pe-altare, au să crească spini Și tufele de mărăcini. Spre munți, atunci, vor fi strigat: „Acoperiți-ne, de-ndat’!”, Iar către dealuri, mai apoi, Vor zice: „Cădeți, peste noi!”


Dacă pe vârful muntelui Cari este al Carmelului, Să se ascundă vor căta, Și de acolo-i voi sălta. Dacă ar vrea ca să pătrundă Și-n fundul mării să se-ascundă, De-a Mea privire n-au să scape Nici în acel noian de ape, Căci șarpelui îi poruncesc Să-i muște și îi izgonesc.


Vor linge pulberea, speriate, Ca șarpele, tremurătoare, Asemeni unor târâtoare. Ieși-vor din a lor cetate Și vor veni înspăimântate În fața Celui cari, mereu, Ne este Domn și Dumnezeu.


Precum mănunchiul spinilor – Așa vor fi de încâlciți. Când vor fi beți, vor fi-nghițiți De foc, precum este mâncată Miriștea care e uscată.


Nimicitorul se pornește Către Ninive. Îți păzește Dar, cetățuia, chiar acum, Și bine ia seama, la drum! E vremea ca să te grăbești Și coapsele să-ți întărești! Strânge-ți puterea! Ține-o trează!…


Atuncea, mulți vor fi strigat: „Cădeți, peste noi, munților!” „Ne-acoperiți, dealurilor!”


Israeliții au văzut Că la strânsoare au căzut, Și-atunci cătat-a fiecare Ca să-și găsească o scăpare. Unii în peșteri au fugit, Iar alții s-au adăpostit Prin trunchiuri, tufe sau prin stânci Ori s-au ascuns în gropi adânci Cari pentru apă s-au făcut.


S-au înțeles astfel și-apoi, La Filisteni s-au dus cei doi. Străjile cari i-au observat, În acest fel, au cugetat: „Evreii care s-au pitit Prin găuri, iată-i, au ieșit.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa