Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Nahum 3:10 - Biblia în versuri 2014

10 Dar și ea a ajuns să fie Dusă-n surghiun și în robie, Iar pruncii ei au fost zvârliți Pe ulițe și nimiciți. Pentru cei cari în frunte-au stat, Sorțiul apoi l-au aruncat Și-n lanțuri au ajuns cei cari Se dovedeau ai ei mai mari.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

10 Și totuși, a fost exilată; a trebuit să plece în captivitate. Chiar și copiii ei au fost zdrobiți la fiecare capăt de drum. Au tras la sorți pentru liderii ei și toți conducătorii ei au fost puși în lanțuri.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

10 Și totuși, a trebuit să plece în captivitate, fiind astfel exilat! Chiar și copiii lui au fost striviți la capătul fiecărei străzi! S-a tras la sorți pentru (a-i împărți pe) conducătorii lui; și toți liderii lui au fost puși în lanțuri.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

10 Dar și ea a fost deportată și a mers în captivitate.Pruncii ei au fost zdrobiți la capetele tuturor străzilor, pentru onoarea ei au fost aruncați sorții și toți cei mari ai săi au fost legați cu lanțuri.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

10 Și totuși a trebuit să plece și ea în surghiun, s-a dus în robie, și pruncii ei au fost zdrobiți în toate colțurile ulițelor; au aruncat sorțul asupra fruntașilor ei și toți mai-marii ei au fost aruncați în lanțuri.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

10 Totuși ea a fost dusă și s‐a dus în robie și pruncii săi au fost zdrumicați la colțurile tuturor ulițelor. S‐a aruncat sorțul peste fruntașii săi și toți cei mari ai săi au fost puși în lanțuri.

Onani mutuwo Koperani




Nahum 3:10
17 Mawu Ofanana  

Când Hazael l-a întrebat, „Oare de ce te-ai întristat? Pentru ce plânge domnul meu?”, El zise: „Pentru că știu eu, Cât rău va face Hazael, Copiilor lui Israel. Ai să zdrobești prorocii lor, Foc o să pui cetăților, Iar mamele însărcinate, De tine fi-vor spintecate


Pe-orfan, voi îl năpăstuiți! Prietenul, îl prigoniți!


Ah, fiica Babilonului, Sortită ești prăpădului! Ferice fie de acel Care-ți va face rău, la fel Precum tu însuți te-ai purtat, Când robi ai tăi, noi ne-am aflat!


Ferice de acela care, Pe ai tăi prunci, o să-i omoare! Ferice, celui ce-i zdrobește De stâncă și îi nimicește!


Să-i lege pe-mpărații lor, Cu fiarele lanțurilor Și în obezi pe-aceia cari Se dovedesc a fi mai mari,


Copiii le vor fi loviți, Fiind – sub ochii lor – zdrobiți. Casele fi-vor jefuite, Iar soațele lor, necinstite.


Gemeți! Căci ziua Domnului E-aproape, cu mânia Lui. Ea vine peste-ntreaga fire, Asemeni ca o pustiire A Celui care e, mereu, Atotputernic Dumnezeu!


Egiptul îl voi fi lăsat În mâna unui împărat Care, de milă, e lipsit Și-aspru, din fire, s-a vădit. El îi va fi stăpânitor” – A zis Domnul oștirilor.


La fel va face și cel care Este-n Asiria mai mare, Pentru că va lua apoi, Pe mulți din ei, prinși de război, Și din Egipt și-asemenea Și de prin Etiopia. Și surghiuniți, va lua mulți. Tineri, bătrâni – goi și desculți – Vor fi luați pe negândite. Spinările descoperite, Oameni-acei și le vor ține, Spre a Egiptului rușine.


Te scoală-n toiul nopților Și glas să dai gemetelor, Când vor începe să se-așeze Străjile puse să vegheze! Asemeni unei ape, cată De-ți varsă inima, pe dată, În fața Domnului! Spre El, Întinde-ți mâinile și-astfel, Să poți să capeți vindecare Pentru copii tăi, pe care Îi vezi la colțul uliței, Răpuși de gheara foametei!


Vai, vai! Cum s-a mai nimerit Că aurul s-a înnegrit! Vai, vai! Cum s-a mai preschimbat, Acuma, aurul curat! Vai, vai! Cum s-au mai risipit Pietrele ce-au alcătuit Sfântul Locaș al Domnului, Pe marginile drumului!


Te-ai rupt atunci când au întins Mâna, de tine, de s-au prins. Sprijin au vrut, dar i-ai împuns Și al lor umăr l-ai străpuns Atuncea când s-au rezemat De tine. Tu te-ai sfărâmat Și șoldurile le-ai scrântit.”


Samaria e pedepsită, Pentru că fost-a răzvrătită În contra Celui cari, mereu, Fusese al ei Dumnezeu. Pe cei care se află-n ea, O să îi taie sabia. Nici pruncii nu vor fi scutiți, Ci ei, atunci, vor fi zdrobiți. Femeile însărcinate, Atuncea, nu vor fi cruțate, Căci spintecat, pântecul lor Va fi, de fierul armelor.”


La sorți – precum văzut-am Eu – Au tras pentru poporul Meu. Pe un flăcău – pe un bărbat – Pentru o curvă ei l-au dat. Pe vin, o fată au vândut, Iar vinu-acela l-au băut.


Domnul din ceruri a venit Și-n felu-acesta a vorbit: „Sunt trei nelegiuiri pe care Sămânța lui Amon le are. Ba, patru sunt și pentru ele Nu Îmi schimb planurile Mele. Iată că nu au fost cruțate Femeile însărcinate, Ci pântecul le-au spintecat, Celor pe care le-au aflat În Galaad, căci au voit Ca să își mute – negreșit – Hotarele ce le-au avut, Sporind astfel al lor ținut.


În ziua când l-au atacat Străinii și când au intrat, În iureș, pe ale lui porți, Să-l jefuiască, iar la sorți, Pentru Ierusalim au tras, Deoparte tu nu ai rămas, Căci erai unul dintre ei, Adică din străini-acei.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa