Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Nahum 3:1 - Biblia în versuri 2014

1 Vai de cetatea ‘ceea care Iubește-a sângelui vărsare, Cari este plină de minciună, Cari silnicia o adună Și cari, împinsă de-a ei fire, Pusă-i mereu doar pe răpire!…

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

1 Vai de cetatea vărsătoare de sânge, plină de minciună, plină de jaf și care nu renunță la jaf.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 Vai de orașul obișnuit să verse sânge. El este plin de minciună și de jaf. Nu renunță la prădarea altora!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Vai de cetatea însângerată, plină de minciună și jaf, care nu încetează să sfâșie!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 Vai de cetatea vărsătoare de sânge, plină de minciună, plină de silnicie și care nu încetează să se dedea la răpire!…

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

1 Vai de cetatea de sânge, plină toată de minciună și asuprire! răpirea n‐o părăsește.

Onani mutuwo Koperani




Nahum 3:1
11 Mawu Ofanana  

Încredere în asuprire Sau vreo nădejde în răpire, Să nu vă puneți – cumva – voi. Dacă averea crește-apoi – Iar astfel vă îmbogățiți – De ea, voi să nu vă lipiți.


Până pe seară – negreșit – Cade-un prăpăd neașteptat Și totul fi-va măturat Până în zori. Așa pățesc Acei care ne jefuiesc, Căci astă soartă îl pândește Pe cel care ne asuprește.


Nu se mai cântă când se bea Vinul cel bun. Aceia cari Băut-au doar băuturi tari, Nu le mai beau, căci li se pare – Acum – că ele sunt amare.


Pradă jefuitorilor, Pe Iacov, cine l-a lăsat Și pe Israel, cin’ l-a dat? Oare nu Domnul e Acel, Pentru că noi – față de El – Păcate multe-am săvârșit? Al Său popor nu a voit Să umble-n calea Domnului Și să păzească Legea Lui.


Strâmb numai, jură fiecare Și minte cu nerușinare, Omoară și năpăstuiește, Căci nici o teamă nu vădește.


Iată că leul sfâșia Atâta cât le trebuia Puilor săi. Alte-animale El sugruma, pentru-ale sale Leoaice. Astfel, își umplea El, viziunea ce-o avea, Culcușul ce și-l pregătise, Cu prăzile ce le răpise.


„Ascultă și ia seama bine! Mare necaz am Eu, pe tine!” – A zis, cu glas răsunător, Cel care-i Domn al oștilor. „În fum am să prefac apoi, Carele tale de război Și pradă îi dau sabiei, Pe ai tăi mândri pui de lei. Prada, în țară adunată, Am să ți-o spulber dintr-odată, Iar glasul solilor tăi mulți, Nicicând nu ai să-l mai asculți.”


Vai de cel care, când zidește Cetatea, sânge folosește Și doar nelegiuirea știe A-i așeza la temelie!


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa