Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Nahum 2:9 - Biblia în versuri 2014

9 Argintul, să îl jefuiți! Aurul tot, să îl răpiți! Iată, comori nenumărate Și lucruri scumpe sunt aflate În acel loc, cum nu mai sânt Alte asemeni pe pământ!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

9 Jefuiți argintul, jefuiți aurul! Acolo sunt comori foarte multe, o mulțime de tot felul de lucruri prețioase.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

9 Jefuiți argintul, distrugeți aurul! Acolo sunt comori fără număr și o mare mulțime de diverse lucruri valoroase.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

9 Niníve era ca o cisternă de apă de ale cărei ape ei fug. „Stați, stați!”, dar nimeni nu se întoarce.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

9 Jefuiți argintul! Jefuiți aurul! Acolo sunt comori nesfârșite, tot felul de bogății, de lucruri scumpe.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

9 Prădați argintul! Prădați aurul! Comorile sunt fără fund, slava de tot felul de lucruri plăcute.

Onani mutuwo Koperani




Nahum 2:9
12 Mawu Ofanana  

Tot Nebucadențar ședea La Babilon și-mpărățea. În anul următor, apoi, S-a pregătit pentru război Și către Iuda a plecat. Pe Ioiachin, rob l-a luat Și-a strâns uneltele pe care Casa lui Dumnezeu le are. Pe toate-n care, el le-a pus Și-apoi la Babilon le-a dus, Iar peste Iuda l-a lăsat Pe Zedechia, împărat, Căci Zedechia e cel care, Pe Ioiachin, drept frate-l are.


Pustiitorule, îți vine Timpul când fi-va vai de tine, Chiar dacă n-ai fost pustiit Și încă n-ai fost jefuit Tu, cel care te dovedești Precum că știi să jefuiești. Când îți vei duce la-mplinire Lucrarea ta de pustiire, Ai să ajungi ca, negreșit, Să fii la rându-ți pustiit. După ce ai să isprăvești Ce-ai început să jefuiești, Ai să ajungi ca, negreșit, Să fii tu însuți jefuit.”


Cum mușița să strângă știe, Și prada voastră o să fie Strânsă la fel. Asemenea Lăcustelor, sar peste ea.”


Strigați și gemeți voi, păstori! Ai turmei povățuitori, Jos, la pământ, vă prăvăliți Și în cenușă vă-nveliți! Venit-au zilele în care Nu mai aveți nici o cruțare. Iertare, nu mai căpătați Acum, ci fi-veți judecați. Căci astăzi, am să vă zdrobesc Și la pământ vă prăbușesc, Asemenea unui vas care, Cândva, fusese la preț mare.


Ce văd? Cu toții sunt speriați: Dau înapoi, înspăimântați. Iată, vitejii cei temuți Se-mprăștie acum, bătuți. Fug disperați, iar înapoi, Nimeni nu mai privește-apoi. O groază mare a venit Și peste tot s-a răspândit.


Pustiitorul năvălește Asupra lui și-l nimicește. Vitejii Babilonului Sunt prinși și cad în mâna lui Și-n urmă, arcurile lor Zdrobite-s de pustiitor. Căci Domnul e un Dumnezeu Care răsplată dă, mereu, Și dăruiește, la oricine, Doar plata ce i se cuvine!


Averea are să ți-o ia Și marfa de asemenea. Casele îți vor fi surpate, Iar zidurile, dărâmate. Pietrele care te-au zidit, Lemnul pe cari l-ai folosit, Dar și țărâna din hotare, Ți le va arunca în mare.


Va ridica, din locul lor, Oameni și în Egipt apoi, Îi va muta, prinși de război. De-asemenea, vor fi mutate Și chipurile lor turnate, Precum și toți idolii cei Care le sunt lor, dumnezei. Au să mai fie strămutate Vasele scumpe, ce-s lucrate Din aur și argint. Astfel, În pace îl va lăsa el, Vreo câțiva ani, pe cel aflat În miazănoapte, împărat.


Toți voievozii și cei cari Se dovedesc ai tăi mai mari Asemeni sunt lăcustelor Cari, în răceala zorilor, Loc în dumbrăvi își pregătesc, Pentru că adăpost voiesc. Apoi, când soarele apare, Zborul își ia ceata lor mare, De nici nu mai este știut Locul în care a șezut.


Marfă din aur întocmită, Sau din argint alcătuită, Din pietre scumpe – lucitoare – Precum și din mărgăritare, Din in subțire – purpuriu – Mătase, sau din stacojiu; Nici soiurile felurite, Din lemn de tiin, frumos cioplite, De nimeni, nu sunt cumpărate; Nici vasele cele lucrate În fildeș, marmură, aramă, În fier, sau lemn; de bună seamă,


În urmă, au să zică: „Vai! Mândră cetate tu erai, În in subțire îmbrăcată, În purpură înfășurată Și-n stacojiu! Împodobită Erai cu aur și gătită Cu pietre scumpe, lucitoare, Precum și cu mărgăritare!


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa