Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Nahum 2:7 - Biblia în versuri 2014

7 S-a isprăvit cu ea, de-ndată, E dezgolită și-i luată. Ale ei slujnice, scăpate, Se vaietă înspăimântate, La fel ca niște turturele. Cu pumni-n piept, se lovesc ele.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

7 A fost stabilit: este dusă în captivitate, este luată. Slujitoarele ei se vaită ca niște porumbițe și se lovesc peste piept.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 Este (deja) luată decizia ca orașul să fie capturat și dus în captivitate. Sclavele lui se vaită ca niște turturele și se bat (disperate) pe piept.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 Porțile râurilor se deschid și palatul se prăbușește.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 S-a isprăvit cu ea: este dezgolită, este luată; slujnicele ei se vaită ca niște turturele și se bat în piept.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

7 Și Uzab este descoperită, este dusă și slujnicile ei bocesc cu glas de turturele, și se bat în piepturi.

Onani mutuwo Koperani




Nahum 2:7
9 Mawu Ofanana  

Cu pumni-n piept să vă loviți, Atuncea când vă amintiți De frumusețea viilor, De roadele câmpiilor.


Ca rândunica, ciripeam; Ca un cocor, eu croncăneam; Ca porumbița întristată, Gemeam, cu fața îndreptată Spre cer, iar ochi-mi pironiți Spre înălțimi, păreau topiți. „Sunt încercat de necaz greu! Ajută-mă, o, Domn al meu!”


Ca niște urși, noi mormăim Și să ne văietăm doar știm, Asemeni unor porumbei Căci ne purtăm la fel ca ei. Sperăm să vină izbăvirea Și să sosească mântuirea, Dar nu vine nimic apoi. Departe ele sunt, de noi.


Fugarii care reușesc Să scape, se adăpostesc Pe munți. Cu niște porumbei Ai văilor, seamănă ei, Căci vaiete și tânguire, Scot pentru-a lor nelegiuire.


Deschise-s porțile aflate Spre râu, în zidul din cetate. Iată că totul se sfârșește: Mândrul palat se prăbușește!…


Iată dar că al tău popor E-asemenea femeilor. În a vrăjmașilor tăi cale, Deschise sunt porțile tale, Căci flăcările-au mistuit Zăvoarele ce le-au păzit!


În astă vreme, Petru sta, În curte, jos, și aștepta. Când slujnica preotului, Întâmplător, prin fața lui, Trecut-a, l-a recunoscut


În urma lui Iisus, pășea O gloată mare, ce plângea – Mergeau, mulți, tânguindu-se, Cu pumni-n piept, bătându-se. Erau, cu oamenii acei – Acolo – și multe femei, Care boceau, necontenit.


Întreg norodul adunat, Când aste lucruri a văzut, În piept, cu pumnii, s-a bătut.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa