Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Nahum 2:3 - Biblia în versuri 2014

3 Roșii sunt scuturile care Oastea vitejilor le are. Războinicii s-au adunat Și-n purpură s-au îmbrăcat. Fulgeră carele, pe loc, De al oțelurilor foc, În ziua ce e sorocită De a fi lupta pregătită, Iar sulițele strălucesc Și pe deasupra se-nvârtesc.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

3 Scutul vitejilor lui este roșu; războinicii lui sunt îmbrăcați în stacojiu. Carele sunt ca un metal înroșit, în ziua pregătirii lor, iar sulițele sunt agitate.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 Scuturile oamenilor lui curajoși sunt roșii; luptătorii lui remarcabili sunt îmbrăcați cu echipament de culoarea carmin. În ziua în care se pregătesc (de luptă), oțelul carelor lor scânteiază ca focul; și își agită lăncile.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 Căci Domnul a dus din nou mândria lui Iacób ca și mândria lui Israél. Pentru că jefuitorii i-au jefuit și au prădat vlăstarele lor.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 Scuturile vitejilor săi sunt roșii, războinicii sunt îmbrăcați cu purpură; fulgeră carele de focul oțelului în ziua sorocită pregătirii de luptă și sulițele se învârtesc.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

3 Scutul vitejilor săi este făcut roșu, bărbații de război sunt în stacojiu, de focul oțelului fulgeră carele în ziua gătirii sale și sulițele se învârtesc.

Onani mutuwo Koperani




Nahum 2:3
13 Mawu Ofanana  

Tolba și arcul zăngănesc, Lancea și spada strălucesc De șaua lui stând agățate.


Mistrețul, în păduri aflat, A mers în ea și a scurmat, Iar fiarele, de pe câmpie, Mănâncă – ne-ncetat – din vie.


Cedrii cei mândri și frumoși, Alăturea de chiparoși – În al Libanului ținut – Se bucură că ai căzut, Zicând: „Nu mai e nimenea Care să vină și să vrea Ca să ne taie! A căzut Cel care, să ne taie-a vrut!”


Ei, împotriva ta, vin toți, Cu arme, care și cu roți Și cu mulțime de popoare, Cu scut, cu coifuri lucitoare Și paveze. Încredințată Le este a ta judecată, Iar a lor lege o vor ține Când te vor judeca pe tine.


Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Din miazănoapte aduc dar, Peste al Tirului hotar, Pe Nebucadențar, cel care, În Babilon, este mai mare, Căci el este încoronat Peste-mpărați, ca împărat. Cu o mulțime de popoare, Cu călăreți, cu cai și care, El, peste Tir, se repezește.


Ascultați biciul vâjâind, Plin de furie, și pocnind! Ascultați goana cailor Și duruitul carelor! Să ascultați cum huruiesc Roțile când se învârtesc!


„Noapte era, când m-am uitat Și iată că am observat Un călăreț. Un cal avea Și-acela roșu se vădea. Omul și calul său s-au dus Sub un umbrar, între mirți pus. În urma lor, alți cai veneau: Albi, murgi și roșii se vădeau.


Tu chiparosule-ai văzut Precum că cedrul a căzut Și la pământ au fost trântiți Cei falnici, fiind nimiciți. Te vaietă, căci ai văzut Tot ceea ce s-a petrecut! De-asemenea, vă văietați Și voi, stejari ce vă aflați În al Basanului ținut Pentru că și voi ați văzut Cum nimicită a ajuns Pădurea cea de nepătruns!


Carul din față se vădea Că niște cai roșii avea. Carul pe care îl văzusem Al doilea, cai negri, avuse.


Din nou, un semn s-a arătat, În ceruri. Iarăși m-am uitat Și, un balaur – roșu, mare, Cu șapte capete, pe care, Șapte cununi de împărat Și zece coarne s-au aflat – A apărut, în fața mea.


Un roșu cal s-a arătat, Iar celui ce l-a-ncălecat, Mare putere i-a fost dată, Încât să ieie, de îndată, Pacea aflată pe pământ, Ca oamenii ce-n lume sânt, Să se înjunghie, mereu, Unii pe alții. Apoi, eu Văzut-am cum că s-a adus O sabie, care s-a pus În mâna călărețului – Mare era sabia lui.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa