Nahum 2:10 - Biblia în versuri 2014

¹⁰ Iată că este jefuită, Stoarsă de tot și pustiită! Mâhnită-n inimă era; Genunchi-i prind a tremura, Coapsele sufăr îndoit, Iar fețele-au îngălbenit.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁰ Este jefuită, pustiită și devastată! Inimile se topesc de frică și genunchii tremură! Toate coapsele sunt în chin și toate fețele au pălit.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁰ Ninive este jefuit, golit (de oameni) și devastat! Inima le este afectată de frică și genunchii lor tremură! Peste tot este experiența durerii; și toate fețele au îngălbenit.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁰ Jefuiți argintul! Jefuiți argintul! Nu este sfârșit pentru gloria stabilită din toate obiectele de preț.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁰ Este jefuită, pustiită și stoarsă de tot! Inima îi e mâhnită, îi tremură genunchii, toate coapsele suferă și toate fețele au îngălbenit.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁰ Ea este deșartă și pustiită, stoarsă cu totul! și i se topește inima și‐i tremură genunchii și o durere ascuțită este în toate coapsele și toate fețele lor au îngălbenit.

Nahum 2:10 Mawu Ofanana

Geneza 1:2

Pământul era gol cuprins, Iar peste-al apelor întins, Al beznei văl stăpân era. Doar Duhul Domnului zbura Peste a apelor pustie.

Psalmi 22:14

Mă scurg ca apele, mă-mpart Și oasele mi se despart, Iar inima-mi de ceară pare, Scăzând precum o lumânare. O simt dar, înlăuntrul meu, Cum se topește tot mereu.

Isaia 14:23

O mlaștină va fi aici Și un culcuș pentru arici, Căci locul fi-va – de îndat’ – Cu nimicire măturat!”

Isaia 21:3

Când aste lucruri le-am văzut, Inima mea s-a și umplut De mari neliniști. De îndat’, Niște dureri m-au apucat, Asemenea celor pe care Doar ceasul nașterii le are. De zvârcoliri, nu am putut Să mai aud. Nici n-am văzut Nimic, căci m-a împiedicat Tremurul ce m-a apucat.

Isaia 24:1

Iată că Domnul pustiește Țara – acum – și risipește Locuitorii locului.

Ieremia 30:6

Mergeți, căci trebuie-ntrebat, Dacă nu naște vreun bărbat! De ce, bărbații voștri au, Pe coapse, mâinile și stau Asemenea femeilor În ceasul chinurilor lor, Când vremea facerii sosește? Fața, de ce, le-ngălbenește?

Ieremia 49:23

Iată cuvântul Domnului, Privind soarta Damascului: „Hamatul și Arpadul, pline, Ajuns-au de mare rușine. Rușinea e pe a lor față Și în obraji le-a pus roșeață, Pentru că ele au aflat O veste rea ce le-a speriat, Iar frica lor e-atât de mare, Astfel încât nici un leac n-are. Ca marea cea dezlănțuită, Nu poate ea fi potolită.

Ieremia 51:62

Și-apoi să zici în acest fel: „Mărite Doamne, Tu ești Cel Care a spus că, negreșit, Acest loc fi-va nimicit Și că aicea, nimenea Nu va veni ca să mai stea. Nu vor mai sta în acest loc – Nicicând – nici om, nici dobitoc, Căci un pustiu are să fie, De-acum și până-n veșnicie.”

Ieremia 8:21

„Iată că fiica cea pe care Sărmanul meu popor o are E-n suferință, negreșit. De-a ei durere sunt zdrobit Și sunt de groază apucat.

Езекиел 21:7

De te vor întreba: „Ce este?”, Tu spune-le: „Vine o veste…” Atuncea când va veni ea, Să știți că, parte, vor avea, De spaimă, inimile toate. Din suflete, nu vă veți scoate Mâhnirea ce vă va cuprinde. Mâinile vor începe-a prinde Să tremure și să slăbească. Genunchii au să se topească Asemeni apei, negreșit. „Iată că vine! A sosit!” – Zice Acel care mereu, E Domn, precum și Dumnezeu.

Езекиел 31:15

Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Când a venit ziua în care Ajuns-a ca să se pogoare În locuința morților, Drumul am dat bocetelor Și jale-n jur am răspândit. Adâncul l-am acoperit, Iar apele râurilor Opritu-le-am în matca lor. Libanul, Eu l-am întristat Și toți copacii s-au uscat, Pe-ntreg întinsul câmpului – Și toate, din pricina lui.

Daniel 5:6

A-ngălbenit – fără-ndoială – De spaimă, marele-mpărat, Iar gândul i s-a tulburat. Spaima aceea a făcut, pe loc, De i s-a desfăcut Strânsoarea-ncheieturilor Ce sunt ale șoldurilor Și-unul de altul, negreșit, Genunchi-atunci i s-au izbit.

Ioel 2:6

Înspăimântat, orice popor Se-arată, înaintea lor, Iar fețele îngălbenesc Îndată de cum îi zăresc.

Nahum 2:2

Căci iată, Domnul iar așează Slava lui Iacov – bunăoară – Precum era odinioară Slava aflată-n Israel. Domnul va face în ăst fel, Căci peste Iacov au venit Jefuitori. L-au jefuit Și-apoi butucii i-au stricat, Care în vie s-au aflat…

Nahum 3:7

Aceia care vor avea Putința de a te vedea, Fugi-vor să se-adăpostească Și-n acest fel au să vorbească: „Ninive este nimicită! De tot, ajuns-a pustiită! Cine-o va plânge? Unde oare, Să ne-ndreptăm, în căutare De oameni care ar putea Ca mângâiere să îți dea?

Țefania 3:6

Neamuri întregi am spulberat; Turnuri, apoi, le-am dărâmat, Iar ulițele lor, tixite, Ajuns-au a fi pustiite. Pustii sunt ulițele-acele, Căci nimeni nu trece pe ele! Cetățile stau pustiite Și au ajuns nelocuite!

Iosua 2:11

De când, acestea, le-am aflat, Inima noastră s-a tăiat. S-a dus toată nădejdea noastră – S-a spulberat, în fața voastră – Căci știm că Domnul vost’, mereu, E-adevăratul Dumnezeu În ceruri sus și pe pământ. Alții, asemeni Lui, nu sânt.

Iosua 7:5

Treizeci și șase de bărbați Au fost uciși când au fugit. Oastea din Ai i-a urmărit Și-n văi la Șebarim, i-a-mpins. O teamă mare a cuprins Poporu-atunci și fiecare, În pieptu-i, a simțit că are O inimă înspăimântată, Moale, cum apa se arată.