Nahum 1:7 - Biblia în versuri 2014

⁷ Domnul e bun, plin de-ndurare Și este locul de scăpare, Când ziua de necaz se-arată. El îi cunoaște, de îndată, Pe-aceia care se vădesc Cum că în El nădăjduiesc.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁷ Domnul este bun, este un loc de refugiu în ziua necazului. El îi cunoaște pe cei ce se adăpostesc în El.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁷ Iahve este bun! El este un refugiu în ziua necazului și îi păzește pe cei care caută adăpost la El.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁷ tet Bun este Domnul, ca o fortăreață în ziua strâmtorării, yod el îi cunoaște pe cei care-și găsesc refugiul în el.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁷ Domnul este bun, El este un loc de scăpare în ziua necazului și cunoaște pe cei ce se încred în El.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁷ Domnul este bun, o întăritură în zi de strâmtorare, și cunoaște pe cei ce își pun încrederea în el.

Nahum 1:7 Mawu Ofanana

1 Cronici 16:34

Să-L lăudați, căci El, Preasfântul, E bun și plin de îndurare, Iar bunătatea Lui cea mare Ține în veac! Ziceți mereu:

1 Cronici 5:20

Primit-au ajutor din jur, Bătându-i pe Hagareniți Și pe cei care însoțiți Erau cu ei. Au câștigat, Doar pentru că ei au strigat La Dumnezeu, în plin război, Iar El i-a ajutat apoi. I-a sprijinit, căci a văzut Precum că-n El s-au încrezut.

2 Cronici 13:18

Războiul fost-a câștigat De Iuda, care a știut, În Domnul de-a se fi-ncrezut, Dar Israelul, negreșit, În acest fel, a fost smerit.

2 Cronici 32:11

Să nu fiți înșelați, cumva, De Ezechia, cu ceva! Pentru că el nu va putea Ca izbăvire să vă dea. Nu cumva, el vă amăgește Cu-ale lui vorbe, căci dorește Ca să muriți prin însetare Precum și prin înfometare? Nu vă îndeamnă el apoi, În Domnul să vă-ncredeți voi, Zicând: „Domnul ne ocrotește. Domnul, mereu, ne izbăvește. Cetatea nu va fi lăsată, Asirienilor, vreodată.”?

2 Cronici 32:21

Atunci, un înger a venit, Trimis de Domnul, și-a lovit Oastea Asirienilor Precum și-a împăraților Care acolo se aflau Și-alăturea de ei mergeau Către Ierusalim. Îndată, Tabăra fost-a ridicată, Iar Sanherib s-a-ntors apoi, Cu toată oastea, înapoi. Ajuns acasă, a intrat În templul ce-a fost închinat În cinstea zeului pe care Poporul său drept domn îl are. Acolo-n templul zeului, Ai săi feciori, asupra lui, Cu săbiile-au tăbărât Îndată, și l-au omorât.

2 Cronici 32:8

Un braț de carne-l însoțește Pe Sanherib și-l întărește, Dar lângă noi este, mere, Aflat al nostru Dumnezeu, Pe care-L veți vedea apoi, Că o să lupte, pentru noi!” Poporu-ntreg a ascultat Și-ncredere a arătat În vorbele lui Ezechia, Și s-a-ntărit împărăția.

Esdra 3:11

Cântau și-L preamăreau mereu, Pe-al lui Israel Dumnezeu, Zicând astfel: „Domnul e mare, E bun și plin de îndurare, Iar îndurarea Domnului Ține în veacul veacului!” Întreg poporul adunat, Pe Dumnezeu, L-a lăudat Și era plin de bucurie, Că se pusese temelie, Din nou, la Casa cea pe care, Domnu-n Ierusalim o are.

Psalmi 1:6

Calea celor fără pată, O cunoaște Domnul Sfânt. Cei răi, însă, au drept plată, Calea largă, spre mormânt.

Psalmi 100:5

Căci bunătatea Domnului Ține în veacul veacului Și-apoi a Lui credincioșie, Din neam în neam, are să ție.

Psalmi 20:1

În ziua de necaz – mereu – Să te asculte Dumnezeu. Numele Domnului, pe care Iacov al nost’ părinte-L are, Să te-ocrotească pe pământ,

Psalmi 25:8

Iată că Domnul Dumnezeu E bun și este drept, mereu. El, păcătoșilor, le-arată Calea ce trebuie urmată.

Psalmi 27:5

În zilele necazului, Eu, în coliba Domnului, Am să mă aflu ocrotit, Căci am să fiu adăpostit Sub acoperământul Său. N-o să m-ajungă nici un rău, Căci pe o stâncă – negreșit – De El voi fi adăpostit.

Psalmi 37:39

Cei care sunt neprihăniți – De Dumnezeu vor fi scăpați. De Domnul fi-vor ocrotiți, În vremile de strâmtorare.

Psalmi 37:40

Sunt izbăviți de Dumnezeu – Dintre cei răi – căci fiecare Și-a pus nădejdea-n El, mereu.

Psalmi 46:2

De-aceea, noi – în orice vreme – N-avem nimic de a ne teme, Chiar dacă tot acest pământ Se zguduie, sau dacă sânt Clătinați munți-aceia care Se află-n inimă de mare,

Psalmi 50:15

Mă cheamă dar, când te găsești În strâmtorare. Atunci Eu Te izbăvesc, iar tu, mereu, Ai să Mă proslăvești pe Mine, Căci iarăși îți va merge bine!

Psalmi 59:16

Eu însă, Doamne, voi cânta De-a pururea, puterea Ta. Din zori de zi, fără-ncetare, Vesti-voi bunătatea-Ți mare, Pentru că Tu Te dovedești, Turn de scăpare că îmi ești Și ocrotire am găsit, Când de necaz am fost lovit.

Psalmi 71:3

Să-mi fii o stâncă, îmi doresc, Pe care să m-adăpostesc! Ai hotărât să-mi dai scăpare, Căci Tu ești stânca mea cea tare, Precum și cetățuia mea.

Psalmi 86:7

Te chem dar, în necazul meu, Pentru că Tu m-asculți mereu.

Psalmi 9:10

Toți oamenii din astă lume Care cunosc al Tău Sfânt Nume, Se-ncred în Tine, căci Tu ești Cel care nu îi părăsești Pe cei care Te-au căutat Și pe-a Ta cale au umblat!

Psalmi 91:15

Mă va striga, și-am să-i răspund! Voi fi cu el în strâmtorare! La al său glas, n-am să M-ascund, Ci îi voi da ajutorare. Din toate am să-l izbăvesc, Iar mila Mea o să-l ajungă! În veci, am să îl proslăvesc

Proverbe 18:10

Numele Domnului e tare, Precum un turn de apărare: La El, omul neprihănit Aleargă și-i adăpostit.

Isaia 25:4

Căci Tu ai fost loc de scăpare, Pentru cel cari – putere – n-are Și pentru cel nenorocit. Un adăpost Te-ai dovedit, În care oamenii se-adună În vremurile de furtună. Ești un umbrar cari izbăvește De arșița ce dogorește. Iată, suflarea cea pe care Omul asupritor o are, Drept vijelie se vădește, Care în ziduri greu lovește.

Isaia 32:2

Căci fiecare va putea Să fie-atunci asemenea Cu adăposturi care sânt Făcute-a apăra de vânt Sau ca un loc pentru scăpare Când vine o furtună mare, Ori cu un râu îmbelșugat Ce curge printr-un loc uscat Și precum umbra cea bogată Care de stâncă este dată, Pe un neprimitor pământ, Ce-i ars de sete și de vânt.

Isaia 50:10

Aceia cari – de bună seamă – De Domnul știu ca să se teamă, Asculte glasul Robului Venit din partea Domnului! Cel cari în beznă-a rătăcit, Căci de lumină-a fost lipsit, Să vină-n fața Domnului – Cu-ncredere-n Numele Lui – Și să se bizuie, mereu, Numai pe Domnul Dumnezeu!

Ieremia 16:19

„Doamne, cetatea mea cea tare, Tăria și a mea scăpare! Toate popoarele ce sânt La marginile de pământ, La Tine vor veni să spună: „Iată că numai o minciună, Părinții noștri-au moștenit! Idoli deșerți ei au slujit, Ce nu le-au fost de ajutor!

Ieremia 17:17

De-aceea Doamne, să nu-mi fii Pricini de groază, căci Tu știi Precum că ești a mea scăpare, În vremile de strâmtorare!

Ieremia 24:5

„Așa vorbește Domnul, Cel Ce-i Dumnezeu în Israel: Așa precum deosebești Smochinele ce le zărești Și-n felu-acesta poți a spune, Care sunt rele sau sunt bune, Așa am să-i aleg apoi, Și Eu, pe prinșii de război, Ca să le dau a mea-ndurare. Pentru că Eu sunt Acel care Am dus din Iuda, ăst popor, În țările Haldeilor.

Ieremia 33:11

Strigăte mari de bucurie Și chiote de veselie. Au să răsune-n orice casă Cântec de mire și mireasă, Precum și glasul celor care Îndeamnă: „Dați laudă mare, Celui ce-i Domn al oștilor, Căci este bun și iertător, Iar îndurarea Domnului Ține în veacul veacului!” Are să se audă, iară, Și glasul celor cari, în țară, Jertfe aduc de mulțumire; O să răsune peste fire, Iarăși, glasul poporului Ce-aduce jertfe Domnului În Templul Său cel minunat Ce-i în Ierusalim aflat. Căci voi aduce înapoi Pe cei ce sunt prinși de război, Pentru că vreau să-i așez iară, Precum erau, în a lor țară. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.”

Plângerile 3:25

Cu cel care nădăjduiește În El, bun, Domnul Se vădește Și milă-arată ne-ncetat, Celui care L-a căutat.

Daniel 3:28

Atuncea, Nebucadențar, Luând cuvântul, zise iar: „Să fie binecuvântat Cel ce e Domn cu-adevărat, Acela care e, mereu, Adevăratul Dumnezeu Cari, de Șadrac, este slujit Și de Meșac și – negreșit – Slujit e și de-acela care, Drept Abed-Nego, nume, are! Și binecuvântat, mereu, Să fie al lor Dumnezeu Cari Și-a trimis îngerul Său, Ca să-i păzească de-orice rău, Pe cei trei ce se dovedesc Precum că Lui, doar, Îi slujesc, Căci după cum noi am văzut, Numai în El s-au încrezut! Iată că îngeru-a venit Și pe cei trei i-a izbăvit, Căci mai de grabă au călcat Porunca dată de-mpărat Și nu s-au închinat la cei Care nu le sunt dumnezei. Mai bine, trupurile lor, Pradă le-au dat flăcărilor, Dar nu s-au închinat la cei Care nu le sunt dumnezei. Ei se închină, tot mereu, Numai la al lor Dumnezeu!

Daniel 6:23

Pe dată, marele-mpărat, În suflet, mult s-a bucurat Și-a poruncit ca Daniel Să fie scos afară. El, Cu-atenție, l-a cercetat, Dar nici o rană n-a aflat Pe trupul său, căci tot mereu, S-a încrezut în Dumnezeu.

Ioel 3:16

Iată că Domnul Se găsește Chiar în Sion și El răcnește Din locu-n care-i așezat Și e-n Ierusalim aflat. La tunetul glasului Lui, Înalturile cerului, Precum și-acest întreg pământ, De un cutremur prinse sânt.

Țefania 3:12

Iată, am să îți las – îți zic – Doar un popor smerit și mic Cari își va pune crezul lui, În sfântul Nume-al Domnului.

Matei 27:43

În Dumnezeu – cum am văzut – Neîncetat, S-a încrezut. Să-L scape, căci ne-a spus mereu, Că Fiu Îi e, lui Dumnezeu!”

Matei 7:23

Atunci, am să le spun curat: „Nu vă cunosc și, niciodat’, Nu am putut a vă-nțelege! Plecați, toți cei fără de lege!”

Ioan 10:14

Încă odată, vă mai spun, Că Eu sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile, bine, Iar ele Mă cunosc pe Mine,

Ioan 10:27

Oile Mele, tot mereu, Au ascultat, de glasul Meu. Eu le cunosc, pe toate, bine, Iar oile vin după Mine.

Romani 11:22

Privește bunătatea Lui, Precum și-asprimea Domnului: Asprime care s-a văzut Față de cei ce au căzut, Și bunătate, pentru tine – Dacă în ea te vei menține. Altminteri, fii încredințat Că o să fii, și tu, tăiat.

Galateni 4:9

Acuma, vremea a trecut, Iar după ce L-ați cunoscut Pe Dumnezeu – sau, spus altfel, Voi fost-ați cunoscuți, de El – Cum vă puteți întoarce, oare, La-nvățătura-ncepătoare – Săracă, slabă – și voiți, Pe ea, din nou, să o slujiți?

2 Timotei 2:19

Dar totuși, temelia tare, Pe care Dumnezeu o are, Nezguduită se arată, Purtând astă pecete dreaptă: „Domnu-i cunoaște pe ai Lui”, Și-apoi, „Numele Domnului, Dacă-I, de cineva, rostit, Omul acela, negreșit, Departe, trebuie să știe, De făr’delegi, ca să se ție!”