Nahum 1:4 - Biblia în versuri 2014

⁴ El mustră marea și-o usucă, Face ca apa să se ducă Din râuri și le seacă-astfel. Basanul și-ntregul Carmel Tânjesc, iar floarea cea vestită – Cea din Liban – e veștejită.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁴ El mustră marea și o usucă și seacă toate râurile. Bașanul și Carmelul se veștejesc, iar floarea Libanului se ofilește.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁴ El mustră marea făcând-o fără apă și seacă toate râurile. Basanul și Carmelul suferă, iar floarea Libanului se veștejește.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁴ ghimel El mustră marea și o usucă și toate râurile le seacă; dalet se veștejesc Basánul și Carmélul și floarea Libánului se veștejește.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁴ El mustră marea și o usucă, face să sece toate râurile; Basanul și Carmelul tânjesc și floarea Libanului se veștejește.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁴ El mustră marea și o usucă și seacă toate râurile. Basanul tânjește și Carmelul și floarea Libanului tânjește.

Nahum 1:4 Mawu Ofanana

Geneza 8:1

Când Domnu-aminte Și-a adus, De Noe și de tot ce-a pus Cu el, în arcă, a lăsat Un vânt, să sufle, ne-ncetat. Pe cer, norii s-au risipit, Iar apele s-au potolit.

2 Samuel 22:16

Prin ceea ce El a făcut, Străfundul mării s-a văzut, Iar temeliile menite Să țină lumea, dezvelite Au fost, de cearta Domnului Și de suflarea nării Lui.

Iov 38:11

Când i-am vorbit, unde-ai fost oare, Spunându-i „Pân’ aici să vii! De-aici n-ai să mai treci, să știi! Aicea vreau să îți oprești Mândrele valuri!”? De când ești

Psalmi 104:7

Tu, însă, ai amenințat Apa care s-a-nspăimântat. De al Tău tunet s-a-ngrozit Și-n mare grabă a fugit,

Psalmi 106:9

La Marea Roșie strigase Domnul, iar marea se uscase, Încât poporul a putut, Prin ea, în urmă, de-a trecut, Ca prin pustiu. El l-a scăpat,

Psalmi 114:3

Aceste lucruri le-a zărit Marea și grabnic a fugit. Iordanul le-a văzut și-apoi Și-a întors apele-napoi.

Psalmi 114:5

Ce ai tu mare, de-ai fugit? Iordane, ce te-a îngrozit? De ce-ți întorci apa-napoi?

Psalmi 18:16

De sus, El, mâna, Și-a întins, M-a scos din ape – căci m-a prins –

Psalmi 74:15

Izvoarelor ai poruncit Și în pustie au țâșnit; Tu ai făcut de s-au uscat Râuri care n-au mai secat.

Isaia 33:9

Țara jelește, întristată. Plin de rușine se arată Libanul și adânc tânjește. Pustiu Saronul se vădește. Iată, frunza Basanului, Precum și a Carmelului, Se scutură și-ncet s-a dus.

Isaia 42:15

Îndată, am să Mă pornesc, Dealuri și munți să pustiesc. Usuc toată verdeața lor, Iar apele ostroavelor, Am să le fac pământ uscat.

Isaia 44:27

Adâncului, Eu îi vorbesc: „Usucă-te!” – îi poruncesc – „Pentru că am găsit cu cale Ca să îți sec apele tale.”

Isaia 51:10

Ori nu ești Tu Acela care Ai uscat apele din mare Și o cărare ai făcut, Pe cari, să treacă au putut Răscumpărații Tăi apoi?

Езекиел 30:12

Apoi, canalurile lui Le voi seca, pentru că vreau, Celor răi, țara, să le-o dau. Țara am să o pustiesc Cu tot ceea ce-o să găsesc În ea, și chem în ajutor Doar mâinile străinilor. Așa va fi, căci – negreșit – Iată, Eu, Domnul, am vorbit!”

Езекиел 38:20

Peștii care se află-n mare, Popoarele de zburătoare, Cu fiarele de pe pământ, Cu târâtoarele ce sânt Pe a lui față și la fel Cu oamenii aflați pe el, Vor tremura, mișcați de Mine. Nici munții nu se vor mai ține Pe temelie înălțați, Pentru că fi-vor răsturnați. De-acel cutremur, cădea-vor Și toți pereții stâncilor, Iar zidurile înălțate, În acea zi vor fi surpate.

Amos 1:2

El zise: „Din Sion răcnește Și din Ierusalim pornește, Răsunând, glasul Domnului. Uscat, vârful Carmelului Se-nalță-n zare, plângător. Pășunile păstorilor, Unde turme hălăduiesc, Sunt întristate și jelesc.”

Amos 5:8

Domnul e Cel care-a făcut Cloșca cu pui. Apoi – la fel – Și Orionul, tot de El A fost făcut. Apele care Se află-n necuprinsa mare, De către El, chemate sânt, Să le reverse pe pământ. El este cunoscut în lume, Căci „Domnul”, este al Său Nume.

Matei 8:26

„De ce vă temeți în zadar, Voi, puțin credincioșilor?” – Le-a zis El, ucenicilor. După aceea S-a sculat, Vânturi și mare a certat, Încât apa s-a potolit Și liniștea s-a-nstăpânit.

Iosua 3:16

Apele care au venit De sus, pe dată s-au oprit. Grămadă-apoi, s-au înălțat Și-ncremenite ele-au stat, Aflându-se la depărtare Față de o cetate care, „Adam”, atunci era chemată, Fiind lângă Țartan, aflată; Iar apele care erau În jos și care se scurgeau Udând mereu acea câmpie – Care, așa precum se știe De către toți – este chemată Ca fiind drept „marea Sărată”, S-au scurs de tot, de s-a uscat Albia-n care s-au aflat. Astfel, prin albia uscată, Poporul a trecut îndată, Punându-și corturile lui, În fața Ierihonului.