Nahum 1:2 - Biblia în versuri 20142 Domnul este un Dumnezeu Gelos, răzbunător, mereu. El Se răzbună și se știe Precum că e plin de mânie. El se răzbună pe cei care Vrăjmași Îi sunt și-Și ține tare Mâna, pe cei ce se vădesc Cum că I se împotrivesc. Onani mutuwoMabaibulo enansoNoua Traducere Românească2 Domnul este un Dumnezeu gelos și răzbunător! Domnul Se răzbună și este stăpânul furiei; Domnul Se răzbună pe vrăjmașii Săi și ține mânie pe dușmanii Săi. Onani mutuwoBiblia în Versiune Actualizată 20182 „Iahve este un Dumnezeu gelos, răzbunător și plin de mânie. El Se răzbună pe adversarii Lui și Își menține mânia față de cei care Îi sunt dușmani. Onani mutuwoVersiunea Biblia Romano-Catolică 20202 alef Domnul este un Dumnezeu gelos și răzbunător; Domnul se răzbună și este plin de furie; Domnul se răzbună pe adversarii săi și ține [mânie] pe dușmanii săi. Onani mutuwoBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu2 Domnul este un Dumnezeu gelos și răzbunător; Domnul Se răzbună și este plin de mânie; Domnul Se răzbună pe potrivnicii Lui și ține mânie pe vrăjmașii Lui. Onani mutuwoTraducere Literală Cornilescu 19312 Domnul este un Dumnezeu gelos și răzbunător. Domnul răzbună și este plin de furie; Domnul se răzbună asupra potrivnicilor săi, și păstrează mânie pentru vrăjmașii săi. Onani mutuwo |
La toate-acestea câte sânt, Să nu te-nchini – să te ferești – Și nu cumva să le slujești. Căci al tău Domn și Dumnezeu, Întotdeauna, voi fi Eu. Eu sunt un Dumnezeu gelos, Cari pedepsește, ne-ndoios, Greșelile părinților, Până și în copiii lor – Al treilea și-al patrulea ram E pedepsit, din neam în neam, La toți cari ură Îmi nutresc.
Dragostea Lui cuprinde neamuri De oameni, pân’ la mii de ramuri. Fărădelegea e iertată, De către El. Este uitată Și răzvrătire și păcat, Însă, pe cel ce-i vinovat, Nu îl socoate fără vină Și-apoi nevinovat să-l țină. Fărădelegea săvârșită, De-naintași, e pedepsită În linia urmașilor Pân’ la al treilea neam al lor – Ba chiar pân’ la al patrulea, Pedeapsa Lui poate ținea!”
Poate că se smeresc și-apoi, Se vor întoarce înapoi, Din căile lor cele rele, Din ale lor păcate grele. Poate că-ncearcă a fi buni ‘Nălțând spre Domnul rugăciuni, Căci mare e a Lui mânie. Urgia Lui gata-i să vie Și să lovească ăst popor Cari este neascultător – Așa precum l-a înștiințat – Cu tot ce l-a amenințat!”
De-aceea, tu să prorocești, Căci trebuie ca să vorbești Despre ținutul cel pe care Țara lui Israel îl are. În felu-acesta tu să spui Văilor, dealurilor lui. Vorbește dar, și munților Și tuturor râurilor: „Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Vorbesc în marea-Mi gelozie Și în aprinsa Mea urgie, Căci suferiți cu-a voastră țară, Necontenit, numai ocară De la popoarele ce sânt Pe fața-ntregului pământ!”
Dar care Dumnezeu, sau cine Se mai aseamănă cu Tine, Nelegiuirile iertând Și cu privirea-apoi trecând Păcatele cele pe care Le-au săvârșit, fără-ncetare, Cei care sunt o rămășiță De-a moștenirii Tale viță? Iată dar că a Lui mânie Nu o să țină pe vecie, Căci o plăcere mult mai mare, Găsește El, în îndurare!
Să știi că orice dregător Este un simplu slujitor Al Domnului, pus, pentru tine – Adică pentru al tău bine. Dacă faci rău, de bună seamă, Tu trebuie ca să ai teamă, Căci nu degeaba – vei vedea – Că el își poartă sabia. El este-n slujba Domnului, Iar printre sarcinile lui, Se află și cea cari impune Că trebuie să Îl răzbune Și, de asemeni, pedepsește Pe cel ce, rele, săvârșește.