Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Nahum 1:14 - Biblia în versuri 2014

14 Asur, ascultă – negreșit – Ceea ce Domnu-a poruncit În contra ta: „Nu vei avea Urmași cari numele să-ți ia, Căci nimeni nu va fi la voi, Să-ți poarte numele apoi. Din casa celui cari, mereu, Fusese al tău dumnezeu, Voi strânge chipurile toate Care cioplite-s sau turnate. Al tău mormânt va fi săpat, Căci prea ușor, ai fost aflat.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

14 Iată ce a poruncit Domnul cu privire la tine, Ninive: „Nu vei mai avea urmași care să-ți poarte numele. Voi tăia chipul cioplit și chipul turnat din casa dumnezeilor tăi. Îți voi pregăti mormântul, căci te-am găsit ușor“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

14 Ninive, porunca lui Iahve pentru tine este aceasta: „Nu vei mai avea urmași care să îți poarte numele! Voi tăia imaginea cioplită și pe cea turnată din templul zeilor tăi. Îți voi pregăti mormântul; pentru că am constatat că ești ușor.”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

14 Domnul a poruncit împotriva ta: „Nu vei mai avea urmași din numele tău. Din casa Dumnezeului tău voi nimici chipul cioplit și lângă chipul turnat voi pune mormântul tău, căci tu ești blestemat”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

14 Iată ce a poruncit însă Domnul împotriva ta, Asur: „Nu vei mai avea urmași care să-ți poarte numele; voi ridica din casa dumnezeului tău chipurile cioplite sau turnate; îți voi pregăti mormântul, căci te-ai aflat prea ușor.”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

14 Și Domnul a dat poruncă despre tine, nu se va mai semăna sămânță din numele tău: voi stârpi din casa dumnezeilor tăi chipul cioplit și chipul turnat. Îți voi pregăti mormântul, căci ești urât.

Onani mutuwo Koperani




Nahum 1:14
21 Mawu Ofanana  

Pe când era în acel loc, S-a dus la templul lui Nisroc, Să se închine zeului. Ai săi feciori, asupra lui, Cu săbiile-au năvălit. L-au omorât și au fugit Apoi, în țara Ararat, Unde-adăpost au căutat. Primul său fiu era numit Adramalec. El a venit Cu Șarețer și amândoi, Cu săbiile – mai apoi – Pe al lor tată l-au tăiat. În locul lui, ca împărat, Peste-al Asiriei popor, A fost ales un alt fecior, Pe care Sanherib l-avea: Esar-Hadon, el se numea.


Atunci, un înger a venit, Trimis de Domnul, și-a lovit Oastea Asirienilor Precum și-a împăraților Care acolo se aflau Și-alăturea de ei mergeau Către Ierusalim. Îndată, Tabăra fost-a ridicată, Iar Sanherib s-a-ntors apoi, Cu toată oastea, înapoi. Ajuns acasă, a intrat În templul ce-a fost închinat În cinstea zeului pe care Poporul său drept domn îl are. Acolo-n templul zeului, Ai săi feciori, asupra lui, Cu săbiile-au tăbărât Îndată, și l-au omorât.


Îi va pieri, și amintirea Numelui său va să dispară Din ulițe, când o să moară.


Să-i piară spița neamului, Rupând șirul urmașilor, De-ndat’, din neamul următor!


Să-mi fii o stâncă, îmi doresc, Pe care să m-adăpostesc! Ai hotărât să-mi dai scăpare, Căci Tu ești stânca mea cea tare, Precum și cetățuia mea.


Iată, în noaptea Paștelui, Eu, prin Egipt, am să pornesc, Pentru că am să îi lovesc Pe cei întâi născuți pe care, Acum, țara aceasta-i are, Oriunde sunt – în orice loc – Fie el om, sau dobitoc. Astfel, atunci – la acea dată – Eu am să fac o judecată, În contra zeilor pe care Țara Egiptului îi are. Va fi după al Meu cuvânt, Pentru că Eu doar, Domnul sânt.


Omul care-i neprihănit, Are să fie pomenit Mereu, căci binecuvântată E amintirea lui; uitată E pomenirea celui rău, Căci și el și numele său Vor putrezi. Acela care


Aceasta e o prorocie, Pentru un timp ce va să vie Peste Egipt, căci se arată Că împotrivă-i e-ndreptată. Iată că Domnul călărește Pe un nor iute și sosește În al Egiptului ținut. Înspăimântați, când L-au văzut, Toți idolii Egiptului Au tremurat în fața Lui, Iar Egiptenii – dintr-odată – Și-au simțit inima-nmuiată.


„Voi – cari departe vă găsiți – Ce am făcut, să auziți! Voi – cei de-aproape – veți putea Ca să vedeți puterea mea!”


„De știre, printre neamuri, dați Și-apoi un steag să înălțați! Vestiți dar, ceea ce vă zic! Nimeni să n-ascundă nimic! Ziceți așa, neîncetat: „Tot Babilonul e luat, Iar Belul este-acoperit De-o grea rușine și zdrobit E Meradocul! Rușinați Sunt ai lui idoli și sfărmați!


Apoi, un om disprețuit, În locul lui, o să domnească, Fără putere-mpărătească. El se va ridica de-odată Și-astfel împărăția toată O să o ia în stăpânire, Numai prin a lui uneltire.


În cumpănă te-a „Cântărit” Și-astfel, ușor ai fost găsit!


Toate-nălțimile apoi – Pe care jertfe-aduceți voi – Le nimicesc; stâlpi-nchinați Astrului zilei, dărâmați Ajunge-vor, din temelie, Iar peste voi are să vie – Din partea Mea – o cruntă soarte: Cu trupurile voastre, moarte, Peste-ai voști’ idoli, morți și goi, Eu, Domnul, am s-arunc apoi. Pentru păcatul vostru greu, Vă va urî sufletul Meu.


Voi șterge, cu desăvârșire, Și idoli și stâlpi idolești, Să nu mai ai cui să slujești, Iar la lucrarea mâinilor, Să nu se-nchine-al tău popor.


Toți idolii ți-i nimicesc. De-asemenea am să-ți zdrobesc Și Astarteele la care Le aduceai tu, închinare. Pe toate, la pământ, le pun.


Rușinea casei ți-ai croit Și astfel ai păcătuit Chiar împotrivă-ți, când loveai Popoare și le nimiceai.


I-am zis că vreau să pedepsesc Casa pe care el o are, Pentru fărădelegea care, Feciorii săi chiar au făcut-o – Pe care Eli a știut-o. Prin ceea ce au săvârșit, Feciorii săi au dovedit Că vrednici sunt de lepădat, Iar Eli nu a încercat Să îi oprească-n nici un fel, Deși preot Îmi este El.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa