14 Asur, ascultă – negreșit – Ceea ce Domnu-a poruncit În contra ta: „Nu vei avea Urmași cari numele să-ți ia, Căci nimeni nu va fi la voi, Să-ți poarte numele apoi. Din casa celui cari, mereu, Fusese al tău dumnezeu, Voi strânge chipurile toate Care cioplite-s sau turnate. Al tău mormânt va fi săpat, Căci prea ușor, ai fost aflat.”
14 Iată ce a poruncit Domnul cu privire la tine, Ninive: „Nu vei mai avea urmași care să-ți poarte numele. Voi tăia chipul cioplit și chipul turnat din casa dumnezeilor tăi. Îți voi pregăti mormântul, căci te-am găsit ușor“.
14 Ninive, porunca lui Iahve pentru tine este aceasta: „Nu vei mai avea urmași care să îți poarte numele! Voi tăia imaginea cioplită și pe cea turnată din templul zeilor tăi. Îți voi pregăti mormântul; pentru că am constatat că ești ușor.”
14 Domnul a poruncit împotriva ta: „Nu vei mai avea urmași din numele tău. Din casa Dumnezeului tău voi nimici chipul cioplit și lângă chipul turnat voi pune mormântul tău, căci tu ești blestemat”.
14 Iată ce a poruncit însă Domnul împotriva ta, Asur: „Nu vei mai avea urmași care să-ți poarte numele; voi ridica din casa dumnezeului tău chipurile cioplite sau turnate; îți voi pregăti mormântul, căci te-ai aflat prea ușor.”
14 Și Domnul a dat poruncă despre tine, nu se va mai semăna sămânță din numele tău: voi stârpi din casa dumnezeilor tăi chipul cioplit și chipul turnat. Îți voi pregăti mormântul, căci ești urât.
Pe când era în acel loc, S-a dus la templul lui Nisroc, Să se închine zeului. Ai săi feciori, asupra lui, Cu săbiile-au năvălit. L-au omorât și au fugit Apoi, în țara Ararat, Unde-adăpost au căutat. Primul său fiu era numit Adramalec. El a venit Cu Șarețer și amândoi, Cu săbiile – mai apoi – Pe al lor tată l-au tăiat. În locul lui, ca împărat, Peste-al Asiriei popor, A fost ales un alt fecior, Pe care Sanherib l-avea: Esar-Hadon, el se numea.
Atunci, un înger a venit, Trimis de Domnul, și-a lovit Oastea Asirienilor Precum și-a împăraților Care acolo se aflau Și-alăturea de ei mergeau Către Ierusalim. Îndată, Tabăra fost-a ridicată, Iar Sanherib s-a-ntors apoi, Cu toată oastea, înapoi. Ajuns acasă, a intrat În templul ce-a fost închinat În cinstea zeului pe care Poporul său drept domn îl are. Acolo-n templul zeului, Ai săi feciori, asupra lui, Cu săbiile-au tăbărât Îndată, și l-au omorât.
Iată, în noaptea Paștelui, Eu, prin Egipt, am să pornesc, Pentru că am să îi lovesc Pe cei întâi născuți pe care, Acum, țara aceasta-i are, Oriunde sunt – în orice loc – Fie el om, sau dobitoc. Astfel, atunci – la acea dată – Eu am să fac o judecată, În contra zeilor pe care Țara Egiptului îi are. Va fi după al Meu cuvânt, Pentru că Eu doar, Domnul sânt.
Omul care-i neprihănit, Are să fie pomenit Mereu, căci binecuvântată E amintirea lui; uitată E pomenirea celui rău, Căci și el și numele său Vor putrezi. Acela care
Aceasta e o prorocie, Pentru un timp ce va să vie Peste Egipt, căci se arată Că împotrivă-i e-ndreptată. Iată că Domnul călărește Pe un nor iute și sosește În al Egiptului ținut. Înspăimântați, când L-au văzut, Toți idolii Egiptului Au tremurat în fața Lui, Iar Egiptenii – dintr-odată – Și-au simțit inima-nmuiată.
„De știre, printre neamuri, dați Și-apoi un steag să înălțați! Vestiți dar, ceea ce vă zic! Nimeni să n-ascundă nimic! Ziceți așa, neîncetat: „Tot Babilonul e luat, Iar Belul este-acoperit De-o grea rușine și zdrobit E Meradocul! Rușinați Sunt ai lui idoli și sfărmați!
Apoi, un om disprețuit, În locul lui, o să domnească, Fără putere-mpărătească. El se va ridica de-odată Și-astfel împărăția toată O să o ia în stăpânire, Numai prin a lui uneltire.
Toate-nălțimile apoi – Pe care jertfe-aduceți voi – Le nimicesc; stâlpi-nchinați Astrului zilei, dărâmați Ajunge-vor, din temelie, Iar peste voi are să vie – Din partea Mea – o cruntă soarte: Cu trupurile voastre, moarte, Peste-ai voști’ idoli, morți și goi, Eu, Domnul, am s-arunc apoi. Pentru păcatul vostru greu, Vă va urî sufletul Meu.
I-am zis că vreau să pedepsesc Casa pe care el o are, Pentru fărădelegea care, Feciorii săi chiar au făcut-o – Pe care Eli a știut-o. Prin ceea ce au săvârșit, Feciorii săi au dovedit Că vrednici sunt de lepădat, Iar Eli nu a încercat Să îi oprească-n nici un fel, Deși preot Îmi este El.