Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Nahum 1:12 - Biblia în versuri 2014

12 Domnul atunci a cuvântat: „Oricât de mulți vă vădiți voi Și-oricât de tari ați fi apoi, Toți secerați aveți să fiți Și-n acest fel o să periți. Ierusalime, câteodat’, Chiar dacă te-am mai întristat, Nu am să te mai întristez…

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

12 Așa vorbește Domnul: „Deși au aliați și sunt mulți, vor fi secerați și vor pieri. Chiar dacă te-am asuprit, Iuda, nu te voi mai asupri!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

12 Acesta este mesajul lui Iahve: „Deși au aliați și sunt mulți, vor fi secerați și vor muri!” „Iar ție, Iuda, îți spun că deși te-am constrâns, nu voi mai proceda așa cu tine!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

12 Așa spune Domnul: „Chiar dacă ei sunt [în număr] complet, oricât de mulți, așa vor fi nimiciți și vor trece. Dacă te-am umilit, nu te voi mai umili.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

12 Așa vorbește Domnul: „Oricât de mulți și puternici vor fi, toți vor fi secerați și vor pieri. Chiar dacă te-am întristat, Ierusalime, nu te voi mai întrista…

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

12 Așa zice Domnul: Deși ar fi ei în plină tărie și tot așa în număr, totuși vor fi doborâți și el va trece. Și deși te‐am necăjit, nu te voi mai necăji.

Onani mutuwo Koperani




Nahum 1:12
20 Mawu Ofanana  

Îngerul Domnului, sosit În miez de noapte, a lovit Oștile-Asirienilor. El a ucis, din rândul lor – Atunci – o sută și optzeci Și cinci de mii, de oameni. Deci, Când zorile s-au arătat, Doar trupuri moarte a aflat – Pe câmpuri – Sanherib. Îndată,


Pe când era în acel loc, S-a dus la templul lui Nisroc, Să se închine zeului. Ai săi feciori, asupra lui, Cu săbiile-au năvălit. L-au omorât și au fugit Apoi, în țara Ararat, Unde-adăpost au căutat. Primul său fiu era numit Adramalec. El a venit Cu Șarețer și amândoi, Cu săbiile – mai apoi – Pe al lor tată l-au tăiat. În locul lui, ca împărat, Peste-al Asiriei popor, A fost ales un alt fecior, Pe care Sanherib l-avea: Esar-Hadon, el se numea.


Iată, în noaptea Paștelui, Eu, prin Egipt, am să pornesc, Pentru că am să îi lovesc Pe cei întâi născuți pe care, Acum, țara aceasta-i are, Oriunde sunt – în orice loc – Fie el om, sau dobitoc. Astfel, atunci – la acea dată – Eu am să fac o judecată, În contra zeilor pe care Țara Egiptului îi are. Va fi după al Meu cuvânt, Pentru că Eu doar, Domnul sânt.


De-aceea, Domnul cari mereu E al oștirii Dumnezeu, Are să îi înfrunte firea Și va trimite ofilirea, Printre războinicii ce-i are. Va izbucni un pârjol mare, Iar de dogoarea focului, Pieri-vor toți aleșii lui.


Până pe seară – negreșit – Cade-un prăpăd neașteptat Și totul fi-va măturat Până în zori. Așa pățesc Acei care ne jefuiesc, Căci astă soartă îl pândește Pe cel care ne asuprește.


Poporule-al Sionului, Cari al Ierusalimului Locuitor te-ai arătat, Nu vei mai plânge ne-ncetat, Pentru că iar îți va fi bine, Căci El Se va-ndura de tine! Să fii mereu încredințat – Când strigi – că fi-vei ascultat.


Asirianul va cădea, Căci îl ucide sabia, Dar nu sabia omului Va tăbărî asupra lui. De sabie e urmărit Și o să fugă îngrozit. Tinerii lui, aceia cari Se dovedesc războinici tari, Vor fi – atuncea – biruiți Și au să fie înrobiți.


Îngerul Domnului, sosit În miez de noapte, a lovit Oștile-Asirienilor. El a ucis, din rândul lor – Atunci – o sută și optzeci Și cinci de mii, de oameni. Deci, Când zorile s-au arătat, Doar trupuri moarte a aflat – Pe câmpuri – Sanherib. Îndată,


„Așa vorbește Dumnezeu, Cel care Domn îți e mereu Și-l apără pe-al Său popor: „Potirul amețelilor – Potirul cu mânia Mea – Ți-l iau din mâini! Nu-l vei mai bea!


În ziua ‘ceea, să se știe Că Dumnezeu are să vie Și cu un brici închiriat – De dincolo de Râu luat – Va rade întreg părul care Este pe cap și pe picioare. Ba chiar și barba va fi rasă, Când El, cu briciul, o să iasă. Cel care este așezat Peste Asiria-mpărat, O să-mplinească planul Lui Căci fi-va briciul Domnului.


În Iuda va pătrunde el Și se va revărsa. Astfel, Va năvăli crescând încât Are-a ajunge pân’ la gât. Emanuele, pe-a sa cale, Întreg pământul țării tale, Oștirea lui o să-l cuprindă, Când aripa o să și-o-ntindă!”


Totuși, feciorii lui, apoi, Au să înceapă alt război. O oaste mare va avea, Care va fi asemenea Precum apele râului Ce au ieșit din matca lui. Oastea aceasta adunată, Precum o apă revărsată Are să fie. Astfel, ea Să-nainteze va putea. În contra lui o să se suie Și-l va împinge-n cetățuie


Poporului, El i-a vorbit: „Și grâu și must, Eu vă trimit Și untdelemn proaspăt apoi, Căci săturați vreau să fiți voi, Ca nu cumva s-ajungeți iară, Printre popoare, de ocară.


Iată, pe vârful muntelui, Se-arată pașii solului Acela cari pacea vestește. Acuma dar, îți prăznuiește Iudo, acele zile care Menite-ți sunt de sărbătoare Și împlinește de îndat’, Tot ceea ce tu ai jurat! Află că prin mijlocul tău, Acela care este rău Nu va mai trece. Negreșit, Acela fi-va nimicit…


Ei, foame, n-au să mai simțească, Nici setea n-o să-i chinuiască, Nici soarele nu-i dogorește Și nici arșița nu-i lovește.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa