Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Matei 9:2 - Biblia în versuri 2014

2 Grabnic, aici, I-a fost adus Un slăbănog, și-n față-I pus. Iisus, văzând credința lui, Îi spuse, slăbănogului: „Hai! Îndrăznește fiule! Iertate-ți sunt păcatele!”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

2 Și iată că niște oameni au adus la El un paralitic întins pe un pat. Văzând Isus credința lor, i-a zis paraliticului: „Îndrăznește, copile! Păcatele îți sunt iertate!“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 I-a fost adus un paralitic zăcând într-un pat. Isus a apreciat credința celor care l-au adus și a zis omului paralizat: „Curaj, fiule! Păcatele tale sunt iertate!”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 Și iată că au adus la el un paralizat care zăcea pe o targă! Iar Isus, văzând credința lor, i-a spus paralizatului: „Curaj, fiule! Păcatele îți sunt iertate”.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

2 Şi iată că I-au adus un om paralizat, care zăcea la pat. Iisus le-a văzut credinţa şi a zis paraliticului: „Îndrăzneşte, fiule! Păcatele îţi sunt iertate!”

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 Și iată că I-au adus un slăbănog, care zăcea într-un pat. Isus le-a văzut credința și a zis slăbănogului: „Îndrăznește, fiule! Păcatele îți sunt iertate!”

Onani mutuwo Koperani




Matei 9:2
32 Mawu Ofanana  

Du-te de pâinea ți-o mănâncă, Cu veselie, până încă Mai ești în viață. Bucuros, Bea-ți apoi vinul. Fii voios Pășind pe-al vieții tale drum, Că-n ceea ce faci tu acum, De mult găsit-a Dumnezeu Plăcere. Dar să ai, mereu,


Fărădelegea ta, ușor, Doar Eu ți-o șterg, ca pe un nor Și ca pe-o ceață-am risipit Păcatul ce l-ai făptuit. Vino la Mine, de îndat’, Pentru că te-am răscumpărat.”


„Nu vă speriați! Ci îndrăzniți, Căci Eu sunt!” Ei priveau uimiți,


Și-n Siria îi merse vestea. Văzând minunile acestea, Cei sănătoși îi aduceau Pe-ai lor bolnavi. Se vindecau Cei îndrăciți sau slăbănogi, Lunaticii și cei ologi. Pe toți, Iisus i-a vindecat.


Să ni le ierți, precum iertăm Și noi, pe cei ce ni-s greșiți.


Când a sfârșit – uimit, Iisus, De ale lui vorbe – a spus: „Mă miră că e cu putință, Să aibă o așa credință, Omul acesta. Ca la el, N-am întâlnit, în Israel.


Când înserarea a venit, Domnul Iisus S-a pomenit, Cu niște îndrăciți, aduși, Și-n fața ochilor Săi, puși. Atunci, orice duh necurat, A scos Iisus, și-a vindecat Pe-orice bolnav, care-a venit, La El, spre-a fi tămăduit,


Iisus S-a-ntors, căci a simțit-o Cum L-a atins. Când a zărit-o, „Fiică-ndrăznește!” – a rostit – „Credința te-a tămăduit!”


Că-i mai ușor de zis: „Păcate, Câte-ai făcut, îți sunt iertate”,


Sau „Scoală-te și umblă?” Deci, Că Fiul omului, în veci, Are putere, pe pământ, Să ierte rele câte sânt, Iată că spun acum: te scoală! Te scutură de a ta boală! Ia-ți patul, neîntârziat, Și du-te-acasă, imediat!”


Seara, când soarele-a apus, Locuitorii au adus Pe cei bolnavi, pe îndrăciți, Pentru a fi tămăduiți.


Iisus, din drumu-I, S-a oprit Și, alor Săi, le-a poruncit: „Aduceți-l, pe orb, aici!” Îndată, câțiva ucenici Au mers la orb zicând: „N-ai teamă! Te scoală, căci Iisus te cheamă!”


„Credința ta te-a mântuit! Te du, în pace, fiica Mea!” –


Iisus, văzându-i îngroziți, Le spuse: „Eu sunt! Îndrăzniți! Fiți fără teamă! Vin la voi!”


V-am spus acestea, să puteți, În Mine, pace, să aveți. În lume, multe veți păți – Necazuri vă vor încolți – Dar îndrăzniți, necontenit, Căci Eu, lumea, am biruit.”


De mărturiile cuiva – Referitor la cineva – El, trebuință, n-a avut. Întotdeauna a știut, Ce e ascuns, în fiecare, Ce fel de suflet, omul are.


Spre El. Când s-au apropiat, Domnul Iisus i-a întrebat: „Copiii mei, aveți voi, oare, Pe-aicea, ceva de mâncare?” „Nu!” – au zis ei. „Bine. Luați


Jos, lângă Pavel, el a stat Și-a ascultat vorbirea lui. În ochii slăbănogului, Când Pavel, țintă, a privit, Că poate fi tămăduit, A înțeles, căci el vedea, Credința mare, ce-o avea.


Până-ntr-atât că s-a văzut Că dacă se punea ceva – Basma, șorț – peste cineva Bolnav, și-au fost întâi atinse De Pavel, pe loc erau stinse, Orișice boli, omul avea. Dacă vreun duh rău se găsea, În el, se întâmpla la fel: Afară era scos și el.


În noaptea care a urmat, Domnul, din cer, S-a arătat Lui Pavel și i-a spus: „Vorbește, Necontenit, și îndrăznește! Căci precum ai mărturisit, Atuncea, când tu ai vorbit, Chiar la Ierusalim, de Mine, La fel aștept Eu, de la tine, Să faci, la Roma, când sosești. Cu îndrăzneală, să vorbești!”


Și nu numai atât, dar noi Ne bucurăm, mereu, apoi, În Dumnezeul Cel de Sus, Prin Domnul nost’, Hristos Iisus, Adică prin Acel, prin care, Noi căpătat-am împăcare.”


Atunci când întâmpla-se-va, Că o să spună cineva: „Tu ai credința ta, iar eu Am fapte. Dacă nu ți-e greu, Să-ți văd credința dobândită, Care, de fapte, e lipsită; Apoi, la rându-ți, vei putea Să vezi și tu, credința mea, Prin faptele ce-s săvârșite, Nu din cuvintele rostite”.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa