Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Matei 8:4 - Biblia în versuri 2014

4 Apoi, i-a zis, leprosului: „Du-te! Să nu spui nimănui, Ci preotul, doar, să te vadă; Apoi, grăbește-te de adă Darul, de Moise, rânduit, Spre mărturie-a fi jertfit.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

4 Isus i-a zis: ‒ Vezi să nu spui nimănui, ci du-te, arată-te preotului și adu darul pe care l-a poruncit Moise, ca mărturie pentru ei.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 Apoi Isus i-a zis: „Să nu spui nimănui ce ți s-a întâmplat; ci du-te și prezintă-te preotului aducându-i darul stabilit prin Moise ca o confirmare a vindecării tale.”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 Atunci Isus i-a zis: „Vezi să nu spui nimănui, dar mergi, arată-te preotului și adu ofranda pe care a poruncit-o Moise ca mărturie pentru ei!”.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

4 Apoi Iisus i-a zis: „Vezi să nu spui nimănui, ci du-te şi arată-te preotului şi adu darul pe care l-a rânduit Moise, ca mărturie înaintea lor.”

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 Apoi, Isus i-a zis: „Vezi să nu spui la nimeni, ci du-te de te arată preotului și adu darul pe care l-a rânduit Moise, ca mărturie pentru ei.”

Onani mutuwo Koperani




Matei 8:4
31 Mawu Ofanana  

Iată că voia Domnului A fost, pentru dreptatea Lui, O lege mare să vestească, Lege care să se vădească Deosebită, minunată, Precum n-a mai fost niciodată.


Și dacă rana s-a văzut Că e verzuie la culoare – Sau roșiatică apare – Pe haină, piele, în urzeală, În bătături, fără-ndoială Că astă rană se vădește De lepră-a fi și trebuiește Ca preotului, de îndată, Apoi, să-i fie arătată.


În sinagogi. Din vina Mea, O să ajungeți să vă dea Judecătorilor, să fiți Drept mărturie; să slujiți Dovadă, înaintea lor, Și-apoi și a Neamurilor.


S-a ridicat apoi, de jos, Și-a încheiat: „Că sunt Hristos, Să nu mai spuneți, nimănui!” – Le-a zis apostolilor Lui.


Când de pe munte-au revenit, Iisus, aste porunci, le-a dat: „Să nu spuneți ce s-a-ntâmplat! Nu povestiți vedenia, Până când nu va învia, Din morți, iar, Fiul omului.”


Către Ioan, astfel a spus: „Mă lasă, căci a trebuit Să împlinim ce-i de-mplinit!”


„Eu nu vreau ca să fac nimic, Prin care Legea să o stric, Și nici Prorocii; ci doresc – Necontenit – să le-ntăresc!


„Seama luați și-atenți să fiți, Ca nu cumva să vă-mpliniți Neprihănirea-n fața lor – A lumii, a oamenilor. Nu ei trebuie să vă creadă Neprihăniți, ci să vă vadă Al vostru Tată. El va ști Cum trebuie-a vă răsplăti.


Atunci, ochii li s-au deschis, Iar El le-a poruncit și-a zis: „Să nu mai spuneți nimănui!”


În mâinile oamenilor, Voi veți ajunge. Să luați, Seama, la voi și să vegheați, Căci veți fi duși în judecată, Și-n sinagogi au să vă bată. Duși fi-veți, fără nici o vină – Ci numai din a Mea pricină – În fața dregătorilor Și chiar a împăraților, Să le slujiți de mărturie.


Dar El le poruncea, mereu, Să nu Îl facă cunoscut, Căci nu voia a fi știut.


Iisus, atunci, le-a poruncit, Cu strășnicie, să vegheze, Taina-nvierii să păstreze, Să nu mai afle nimenea, Iar fetei, hrană, să îi dea.


Spre alt ținut. Vă spun acum, Că dacă s-a-ntâmplat, cumva, Și nu v-a primit cineva – Nici vorba nu v-a ascultat – Veți părăsi, ne-ntârziat, Și casa și cetatea ‘ceea! Veți scutura, după aceea, Și praful de pe-ncălțăminte, Căci Eu vă spun – luați aminte – Când fi-va ziua judecății, Cu mult mai greu va fi cetății Aceleia – când va fi ora – Decât Sodomei și Gomora.”


Iisus îi zise, omului, Să nu mai spună nimănui, În ce fel s-a tămăduit. Însă, cu cât era oprit, Omul – sau cei ce l-au adus – Cu-atât mai mult, la toți, au spus.


Atunci, Iisus le-a poruncit, Să nu mai spună nimănui, Că El e Fiul Domnului.


Au coborât, iar celor trei, Iisus le-a zis, ca nu cumva, Să spună iar, la cineva, Tot ceea ce s-a întâmplat, Până când fi-va ridicat, Din moarte, Fiul omului.


El i-a privit și-a zis apoi: „Degrabă dar, duceți-vă! La preoți, arătați-vă!” Pe când, la drum, ei au pornit, De lepră, s-au și curățit.


Pe voi, acestea au să vie, Ca să slujiți de mărturie.


Din mulți, afară, draci ieșeau Și, plini de groază, Îi strigau: „Tu ești Hristosul Domnului! Noi știm că Tu ești Fiul Lui!” Însă, Iisus nu i-a lăsat Ca să vorbească – i-a mustrat Pe cei pe care-afar’ i-a scos, Căci Îl știau că e Hristos.


Apoi, Iisus i-a poruncit Să tacă. „Du-te, negreșit” – I-a mai spus El – „ca să te vadă Doar preotul, iar apoi, adă Darul, de Moise, rânduit, Fiindcă fost-ai curățit; Căci pentru ei, de mărturie, Aceasta trebuie să fie.”


Aceștia-nmărmuriți erau Și, ochilor, abia-și credeau. Iisus le zise ce să facă Și-apoi, le-a poruncit să tacă, Să nu mai spună ce-au văzut, Ca să nu-L facă cunoscut.


Iisus, discipolilor Lui, Să nu mai spună, nimănui, Lucrul acest, le-a poruncit.


Nu vreau a strânge, pentru Mine, Slava, ce de la oameni, vine.


Cel ce vorbește, de la sine, Va căuta doar slava lui; Dar Cel ce-o cată pe-a Celui Cari L-a trimis, a arătat Că El este adevărat Și că-n lăuntrul Său, nu poate, Ca să se afle strâmbătate.


Nu caut, slava Mea, vreodată, Căci este Unul care-o cată Și judecă. Adevărat


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa