Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Matei 8:26 - Biblia în versuri 2014

26 „De ce vă temeți în zadar, Voi, puțin credincioșilor?” – Le-a zis El, ucenicilor. După aceea S-a sculat, Vânturi și mare a certat, Încât apa s-a potolit Și liniștea s-a-nstăpânit.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

26 Însă El le-a zis: ‒ De ce sunteți fricoși, puțin credincioșilor? Apoi, ridicându-Se, a mustrat vânturile și marea și s-a făcut o liniște mare.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

26 El le-a zis: „De ce vă este frică? În plus, Eu constat că aveți o credință superficială…” Ridicându-Se, El a certat vânturile și marea. Apoi(, în scurt timp,) s-a făcut liniște.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

26 Dar el le-a spus: „De ce sunteți fricoși, [oameni] cu puțină credință?”. Atunci, ridicându-se, a certat vânturile și marea și s-a făcut liniște deplină.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

26 El le-a zis: „De ce vă temeţi, puţin credincioşilor?” Apoi s-a sculat, a certat vânturile şi marea şi s-a lăsat o linişte adâncă.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

26 El le-a zis: „De ce vă este frică, puțin credincioșilor?” Apoi S-a sculat, a certat vânturile și marea și s-a făcut o liniște mare.

Onani mutuwo Koperani




Matei 8:26
24 Mawu Ofanana  

El potolește-n largul zării Urletul mânios al mării, Oprește valul mărilor Și zarvele popoarelor.


Tu îmblânzești mânia mării. Când își ridică-n largul zării Valuri furioase, Tu vorbești Cu ele și le potolești.


Unde-i Cel care îl veghea Pe Moise și-l povățuia Cu al Său braț tare, slăvit, Cu care ape-a despărțit În fața lor și-astfel, în lume, Să-Și poată face-un veșnic Nume?


El mustră marea și-o usucă, Face ca apa să se ducă Din râuri și le seacă-astfel. Basanul și-ntregul Carmel Tânjesc, iar floarea cea vestită – Cea din Liban – e veștejită.


Pe râuri, s-o fi arătat Domnul că este mâniat? În contra râurilor, oare, Se-aprinde-a Ta mânie mare? Sau împotriva mării vine Marea urgie, de la Tine, Încât Tu ai încălecat Pe ai Tăi cai și Te-ai urcat În carul Tău biruitor?


Iisus știuse gândul lor, Și, „Puțin credincioșilor! De ce, la pâine, vă gândiți?” –


Iisus le-a spus: „E cu putință; Dacă voi ați avea credință Cât un grăunte de muștar, Și munții i-ați muta. Ei s-ar Mișca ușor, după dorință, Căci nu-i nimic cu neputință!


Deci, dacă Domnul a gătit, Azi, iarba care mâine nu-i, Atunci, pe voi, ce-n fața Lui, Sunteți, cu mult, mai prețuiți,


Oameni-acei se minunau Și-nfiorați se întrebau: „Ce om este Acesta, oare, De îl ascultă vânt și mare?”


Iisus, pe-acel duh, l-a certat, Spunând: „Să taci și, imediat, Ieși, din acest nenorocit!” Dracul, atunci, l-a tăvălit, Pe bietul om, în adunare, Speriindu-i pe toți, după care, S-a depărtat de trupul său, Fără a-i face nici un rău.


Nicicând, Avram nu s-a-ndoit, De ce i-a fost făgăduit, De Dumnezeu – prin necredință – Ci tare, în a sa credință, Slavă I-a dat, lui Dumnezeu,


În mâini, o carte, el avea, Pe cari, deschisă, o ținea. A pus piciorul drept, pe mare, Iar stângul, pe pământul tare.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa