Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Matei 8:17 - Biblia în versuri 2014

17 Și-a împlinit ce a fost scris, Așa precum Isaia-a zis: „El a luat, asupra Lui, Boala și cazna omului; Și neputințe a luat, Câte pe noi ne-au încercat.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

17 ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profetul Isaia, care zice: El a luat neputințele noastre și a purtat bolile noastre.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

17 Se întâmpla astfel ce fusese prezis prin profetul Isaia, care zisese: „El a suportat personal infirmitățile și bolile noastre.”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

17 ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profetul Isaía, care zice: „El a luat asupra lui slăbiciunile noastre și a purtat bolile noastre”.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

17 ca să se împlinească ce fusese vestit prin profetul Isaia, care zice: El a luat asupra lui slăbiciunile noastre şi a purtat bolile noastre.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

17 ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul Isaia, care zice: „El a luat asupra Lui neputințele noastre și a purtat bolile noastre.”

Onani mutuwo Koperani




Matei 8:17
9 Mawu Ofanana  

Avram puse lemnele toate, La fiul său, Isac, în spate; Apoi, luă cuțit și focul Și o porniră înspre locul Care-i fusese arătat.


Asupra Lui, El a luat Durerea noastră. Ne-a purtat Și suferințele apoi, Iar despre El, gândit-am noi, Precum că este pedepsit, De Dumnezeu și e smerit.


Acestea s-au înfăptuit, Pentru a fi îndeplinit Ceea ce Dumnezeu vestise Prin proorocul care zise, De mult, în vremea-ndepărtată:


Acolo, ei au locuit Cât timp Irod a viețuit, Pentru-a-mplini ce era scris De-acel proroc care a zis: „Pe Fiul Meu, Eu L-am chemat, Azi, din Egipt”. Când, înșelat,


În Nazaret s-au așezat Spre-a se-mplini cuvântul dat Prin prorocie, când s-a spus: „Nazarinean, este Iisus”.


Seara, când soarele-a apus, Locuitorii au adus Pe cei bolnavi, pe îndrăciți, Pentru a fi tămăduiți.


La asfințitul soarelui, Toți cei din partea locului, Care aveau bolnavi, i-au dus, Să-i pună-n fața lui Iisus. El, mâinile, Și le pleca, Peste bolnavi, și-i vindeca.


De-aceea, chiar îmi pare bine, Și simt plăcere-n încercări, În slăbiciuni, în defăimări, În prigoniri și în nevoi, Precum și-n strâmtorări apoi, Pe cari le sufăr, în Hristos. Căci dacă-s slab, neîndoios, Atunci, am o putere mare, Ce mă va face să fiu tare.”


În al Său trup, El a purtat – În acest fel – al nost’ păcat, Pe lemnul crucii, ca apoi, Morți, față de păcate, noi, Pentru neprihănire-n veci, Să viețuim de-acuma deci. Prin ale Lui răni – nu uitați! – Sunteți, acuma, vindecați.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa