Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Matei 8:12 - Biblia în versuri 2014

12 Plângând, adevărații fii, Ai cerului Împărății, În mijlocul plânsetelor Și în scrâșnirea dinților.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

12 Dar fiii Împărăției vor fi alungați în întunericul de afară. Acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

12 Iar fiii de drept ai Regatului vor fi aruncați în întunericul din exteriorul lui, unde cei ajunși acolo plâng strângând din dinți.”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

12 iar fiii împărăției vor fi aruncați în întunericul din afară. Acolo va fi plânset și scrâșnirea dinților”.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

12 Iar fiii Împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul de afară, unde va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.”

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

12 Iar fiii Împărăției vor fi aruncați în întunericul de afară, unde va fi plânsul și scrâșnirea dinților.”

Onani mutuwo Koperani




Matei 8:12
19 Mawu Ofanana  

Văzând ăst lucru, ne-ndoios, Omul cel rău e mânios. Atuncea el din dinți scrâșnește Cu furie și se topește, Iar poftele lui, jinduite, Rămâne-vor neîmplinite.


„Ai Mei robi – iată – vor cânta, Căci inima le va sălta De veselie și plăcere, Iar voi striga-veți, de durere. În suflete, o s-o simțiți Și veți boci, adânc mâhniți, În duhurile voastre-apoi.


Iar lumea, e țarina Lui. Sămânța bună, sunt copii Ai cerului Împărății. Neghina e, la rândul său, Întruchiparea celui rău.


Și-n flăcări, fi-vor aruncați. E plânsul, în acel cuptor, Și cu scrâșnirea dinților.


Arunce în cuptoru-aprins – În focul cel veșnic nestins – Unde-i plânsul stăpânitor Și cu scrâșnirea dinților.


De-aceea, a Lui Dumnezeu Împărăție – vă spun Eu – Că, de la voi, va fi luată Și altui neam îi va fi dată. De-acel neam fi-va prețuită, Căci va da roada cuvenită.


Atuncea, fi-va pedepsit: În două, el va fi tăiat Și-apoi, afară, aruncat – Acolo unde soarta lui E cea a prefăcutului, În negura plânsetelor Și în scrâșnirea dinților.”


Luați-l, pe-acest rob netrebnic, Rob ce s-a dovedit nevrednic! Din fața mea, doresc să piară! Să fie aruncat afară, În negura plânsetelor Și în scrâșnirea dinților!”


Va fi un plâns sfâșietor Și o scrâșnire-a dinților, Când, pe Avram, o să-l zăriți, Isac și Iacov – însoțiți De toți prorocii Domnului – Stând în Împărăția Lui, La masă; iar, cât despre voi, Afară, scoși, veți fi apoi.


Iar voi sunteți copiii lor, Sunteți fiii prorocilor Și ai acestui legământ Făcut de Dumnezeu Cel Sfânt Când, lui Avram, El i-a vorbit: „Iată că ți-am făgăduit Că neamurile lumii, toate, În tine-s binecuvântate.”


Aceștia sunt – după cum știți – Cu toți, copii Israeliți Cari înfiere-au căpătat Și legăminte li s-au dat, Slava și Legea cea cerească Cu slujba cea dumnezeiască, Făgăduințe, după care


Oameni-aceștia, fântâni, sânt, Adânc săpate în pământ, În care, apa nu se-adună. Ca norii sunt, duși de furtună, Căci pentru ei, a fost păstrată Doar negura întunecată.


Căci Dumnezeu nu i-a cruțat Pe îngeri, ci i-a aruncat, Pe cei care-au păcătuit, Jos, în Adânc. I-a pedepsit Chiar și pe ei, căci sunt legați, Cu lanțuri, stând înconjurați De întuneric, la păstrare, Până veni-va vremea-n care, El o să facă judecată.


Ca valurile înspumate Care aleargă-nfuriate, Mereu, pe fața mărilor, Își spumegă rușinea lor Oameni-aceștia. Fiecare, Stele-au ajuns, rătăcitoare; Iar pentru ei, fost-a păstrată Doar negura întunecată, Și-o vor primi, pentru vecie.


Afară-s numai vrăjitori, Câini, ucigași, închinători La idoli, precum și curvari, Alăturea de toți cei cari Iubesc minciuna și se-adună, Ca să trăiască în minciună!


El, pașii oamenilor Săi, Îi va păzi, pe-ale lor căi; Însă cei răi sunt nimiciți Și-n întuneric risipiți. Căci omul n-o să biruiască Doar prin puterea-i omenească.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa