Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Matei 7:21 - Biblia în versuri 2014

21 „Nu orișicine Îmi rostește „O Doamne, Doamne”, dobândește Împărăția cerului; Ci cel ce face voia Lui, A Tatălui Meu Cel ceresc.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

21 Nu oricine-Mi zice: «Doamne, Doamne!» va intra în Împărăția Cerurilor, ci doar acela care face voia Tatălui Meu Care este în Ceruri.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

21 Nu oricine Îmi zice «Doamne, Doamne!» va intra în Regatul ceresc; ci acela care trăiește practic în viața lui ce dorește Tatăl Meu care este în cer.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

21 Nu oricine îmi zice «Doamne! Doamne!» va intra în împărăția cerurilor, ci acela care împlinește voința Tatălui meu, care este în ceruri.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

21 Nu oricine-mi zice: Doamne, Doamne! va intra în Împărăţia cerurilor, ci acela care împlineşte voia Tatălui Meu care este în ceruri.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

21 Nu oricine-Mi zice: ‘Doamne , Doamne!’ va intra în Împărăția cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu, care este în ceruri.

Onani mutuwo Koperani




Matei 7:21
49 Mawu Ofanana  

Ce fac voia Tatălui Sfânt, Mamă, surori și frați Îmi sânt!”


El i-a răspuns: „Te fericesc Pe tine, al lui Iona fiu, Căci Tatăl Meu, Domnul Cel viu Din cer, ți-a făcut cunoscut Lucrul acest. Nu l-ai știut Prin sângele și carnea ta; Cel care-ți poate arăta Lucrul acesta-I Tatăl Meu: Deci, le-ai aflat, prin Dumnezeu.


„Feriți-vă ca nu cumva Să defăimați pe cineva, Din numărul micuților Aceștia, căci îngerii lor. În ceruri sunt, la Tatăl Meu, Și Îl privesc pe Dumnezeu.


Vă spun că dacă, dintre voi, Se învoiesc să ceară doi, Un lucru, pe acest pământ, Le va fi dat de Tatăl Sfânt.


Zicând: „Adevărat vă spun, Că dacă nu veți fi ca un Copil, și nu vă-ntoarceți voi, La Domnul vostru, înapoi, Cu nici un chip n-o să intrați În ceruri. Deci, Mă ascultați:


Să ascultați ce vă spun Eu: Așa va face Tatăl Meu, Cu voi, dacă nu îi iertați, Din inimă, pe-ai voștri frați.”


De-asemenea, să mai aflați Că le va fi mult mai ușor, De a intra, cămilelor, Chiar prin urechea acului, Decât îi e bogatului Să intre-n cer, la Dumnezeu – Celor bogați, le va fi greu.”


După ulei, ele-au pornit, Dar mirele a și sosit, Iar cele cari l-au așteptat, Cu el, la nuntă, au intrat Și ușa-n urma lor, s-a-nchis.


„Bine, rob bun și credincios” – Zise stăpânul bucuros – „Puține lucruri ai păzit, Dar credincios te-ai dovedit. De-aceea, fi-vei înălțat Și peste multe așezat. Intră în bucuria mea! – Acolo, loc, tu vei avea.”


Apoi, puțin, S-a-ndepărtat, S-a prăbușit și S-a rugat: „Tată, iată a Mea dorință: Te rog, dacă e cu putință, Îndepărtează ăst pahar, Ce Mi-a fost dat, de Mine; dar, Nu vrerea-Mi fie-nfăptuită, Ci voia-Ți, vreau a fi-mplinită.”


De ucenici, S-a-ndepărtat Și-a mers, din nou, de S-a rugat, Zicând: „Tată, de nu se poate Să-ndepărtezi relele toate, De Mine – trebuind să iau Acest pahar și să îl beau – Atunci, nu vreau, zădărnicită Să-ți fie voia, ci-mplinită!”


Ce fac voia Tatălui Sfânt! Ei, „mamă, soră, frați”, Îmi sânt!”


La fel, de al tău ochi te-mpinge, Făcându-te ca în păcat S-ajungi, îl scoate, imediat! Căci e mai bine – îți spun Eu – Ca să ajungi la Dumnezeu Și-apoi, în cerul Lui, să stai, Chiar dacă numai un ochi ai, Decât cu ambii ochi să cazi În al gheenei foc să arzi,


Iisus, atunci, a cuvântat: „Mult mai ferice sunt – zic Eu – Cei care, al lui Dumnezeu Cuvânt, ascultă, Îl păzesc Și-ntocmai, Îl îndeplinesc.”


Stăpânul, ușa, o să-nchidă Și n-are să o mai deschidă, Când voi, ce-afară ați rămas, Veți bate și, cu jalnic glas, Veți zice: „Doamne, Te rugăm, Deschide-ne, ca să intrăm!”


La Dumnezeu. Mult mai ușor, Să treacă, li-e cămilelor, Chiar prin urechea acului, Decât îi e bogatului, Să intre-n cer, la Dumnezeu – Bogaților le va fi greu!”


„Acum, un lucru, mai doresc, Cu voi, ca să îl lămuresc: Tot „Doamne, Doamne”, Îmi strigați, Însă, de ce nu încercați, Să ascultați de glasul Meu, Făcând ceea ce vă spun Eu?


Pe Mine, de M-ați fi știut, Pe Tatăl L-ați fi cunoscut; De-acum, Îl veți cunoaște dar, Pe Tatăl, și L-ați văzut chiar!”


Un lucru, bine să se știe: Acel care nu Mă iubește – De fapt – pe Tatăl, Îl urăște.


A zis Iisus – „la Dumnezeu – Îți spun – că în Împărăție, Intră doar cel care-o să fie, Din apă și din Duh, născut.


Iisus le spuse: „Tatăl Meu Lucrează, pân-acum; iar Eu, Tatălui Meu, M-alăturez Și-asemeni Lui, și Eu lucrez.”


Încă ceva, să mai știți voi: Tatăl Meu vrea, celui ce vede Pe Fiul și-apoi – în El – crede, Veșnică viață, să îi dea; Pe-acela, îl voi învia, În ziua de apoi.” Erau,


Cel ce vrea, voia Lui, să facă, Ajunge-va să știe dacă, Învățătura ce-o dau Eu, E-a Mea, sau a lui Dumnezeu, Sau de vorbesc Eu, de la Mine.


Și-au întărit, în calea lor, Sufletul ucenicilor. Să stăruie, i-au îndemnat – Toți – în credință, ne-ncetat, Spunând că-n cer, la Dumnezeu, Doar prin necazuri și prin greu, Putem pătrunde. Când sfârșiră,


Să nu vă potriviți apoi, Chipului veacului, ci voi – Prin înnoirea minții – fiți În stare să deosebiți Voia pe care Dumnezeu Are s-o aibă, tot mereu. Aceea trebuie făcută, Pentru că ea Îi e plăcută, E bună și desăvârșită – De-aceea trebuie-mplinită.


Pentru că trebuie să știți Căci nu vor fi neprihăniți – Considerați – de Dumnezeu, Cei ce aud Legea mereu; Neprihăniți se dovedesc Cei care, Legea, o-mplinesc.


Neîncetat, să le slujiți – Nu doar atunci când vă găsiți Sub ochii lor, ca și cum vreți Ca omului să îi plăceți – Ci ca și niște robi pe care, Domnul Iisus Hristos îi are, Cari fac, din inimă, mereu, Doar voile lui Dumnezeu.


Epafra, cari e-al vostru frate, Vă spune multă sănătate. El, rob al lui Hristos apoi, Mereu, se luptă pentru voi, În rugăciune, ca să fiți, În acest fel, desăvârșiți, Făcând, cu-ncredere, mereu, Doar voile lui Dumnezeu.


Sfințirea noastră, cum v-am spus, Dorită e, de Dumnezeu. Deci căutați ca tot mereu, Să stați departe, de curvie.


Să-I mulțumiți, lui Dumnezeu, Pentru tot ce vă dăruiește, Fiindcă El așa dorește Să faceți voi – precum v-am spus – În Domnul nost’, Hristos Iisus.


Oameni-aceștia s-au fălit, Că Îl cunosc pe Dumnezeu, Însă prin ce face ei, mereu, De fapt, doar Îl tăgăduiesc Și-astfel, o scârbă se vădesc. Netrebnici sunt și nesupuși Și doar, pe fapte rele, puși.”


Să facă, în orice, să fiți, Neîncetat, desăvârșiți, Ca să-mpliniți, astfel, apoi, Dorința Lui, având în voi Doar ceea ce, neîndoios, Plăcut Îi este lui Hristos. Slavă să aibă El, din plin, În vecii vecilor! Amin.


Deci, unii au să dobândească Odihna Lui dumnezeiască; Dar pentru cei ce-au auzit – Întâi – cuvântul ce-a vestit Vestea cea bună – la-nceput – Fără, însă, a fi putut, Odihnă, de-a fi căpătat – Pentru că nu au ascultat –


Aveți Cuvântul Domnului: Fiți deci, împlinitorii Lui, Căci dacă doar Îl ascultați, Să știți, că singuri, vă-nșelați; De-aceea, fiți împlinitori Și nu numai ascultători.


Căci iată, bunul Dumnezeu Vrea, ca făcând bine mereu, Voi, gura, să le-o astupați, La toți acei – dragii mei frați – Care s-au dovedit să fie Neștiutori, plini de prostie.


Pentru că el, în vremea-n care, În trup – s-o mai petreacă – are, Va trebui ca să trăiască Nu după pofta omenească; Doar după voia Domnului, Își va trăi el, viața lui.


El are să le cârmuiască, Cu un toiag de fier, cu care, La va zdrobi, pe fiecare, Asemeni vasului de lut, De către un olar făcut. Putere-i dau, cum am și Eu Putere, de la Tatăl Meu.


Ferice zic – fără-ndoială – La toți cei care straiu-și spală, Să aibă drept, la pomul vieții Și-apoi, în zorii dimineții – Ai lumii noi și minunate – Pe porți, să intre, în cetate!


Iată răsplata ce-o primește Acela care biruiește: În haine albe, o să fie El, îmbrăcat, pentru vecie. Din cartea vieții, n-am să șterg Numele Său, ci am să merg Ca să-l mărturisesc, mereu, Apoi, față de Tatăl Meu Și față de-un întreg popor, Cari este al îngerilor.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa