Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Matei 7:17 - Biblia în versuri 2014

17 Deci, pomul bun, va face doar – Tot timpul – fructe bune, iar Cel rău va face fructe rele – Doar pentru foc sunt bune ele.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

17 Tot așa, orice pom bun face roade bune, dar pomul stricat face roade rele.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

17 Orice pom bun face fructe bune; iar pomul rău face fructe rele.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

17 La fel, tot pomul bun face fructe bune, iar pomul rău face fructe rele.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

17 Tot aşa, orice pom bun face roade bune, însă pomul rău face roade rele.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

17 Tot așa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele.

Onani mutuwo Koperani




Matei 7:17
15 Mawu Ofanana  

El are asemănare Cu un pom ce-a fost sădit Lângă un izvor – pom care Își dă rodul pârguit Chiar la vremea potrivită; Veșnic este înverzit. Orice muncă isprăvită Fi-va, căci, la bun sfârșit, Duce totul. Cei răi, însă,


Vin și aduc celor pe care, Drept întristați Sionu-i are, Cununa cea împărătească, Cu care să-și împodobească Ale lor capete plecate Cari cu cenușe-s presărate. Ei n-au să plângă, pe vecie. Un untdelemn de bucurie, În locul plânsului le dau Și-a lor tristețe am s-o iau. În locul duhului mâhnit, Un strai de laudă-au primit, Ca „terebinți”, pe-ntinsul firii, Să fie, „ai neprihănirii” Și-apoi „un sad al Domnului, Spre a sluji spre slava Lui”.


Precum un miel blând, eu eram, Dus la tăiere. Nu știam Ce planuri rele ei urzesc Și împotrivă-mi le gătesc, Zicând: „Haideți să nimicim Pomul cu rod și să-l stârpim Ca pe pământ să nu mai fie Numele lui, pentru vecie!”


Pentru că un astfel de om Este asemeni unui pom Cari lângă ape e sădit. În rădăcini e întărit, Căci ele către râu se-ntind. Căldurile nu îl cuprind Când focul arșițelor vine. Al său frunziș verde se ține. Seceta, el n-o ia în seamă, Căci n-are de ce să se teamă. Când arșița, tot, ofilește, Doar el, nestingherit, rodește.”


Pomul cel bun, nu o să poată Să dea, o fructă rea, vreodată. Nici pomul rău – orice s-ar spune – Nu o să facă roade bune.


Iată ce roade au fost date, De-astă lumină: bunătate, Neprihănire, după care, Doar adevărul, loc, își are.


Să fiți dar plini – deasupra firii – De roadele neprihănirii, Prin Domnul nost’, Hristos Iisus, Spre slava Tatălui de Sus.


Ca astfel, să găsiți o cale, Prin care-n chip vrednic, dragi frați, De Domnul, voi să vă purtați Și-n orișice lucru, să știți, Mereu, plăcuți, ca să Îi fiți. Deci, fiecare să adune, Roade, numai în fapte bune, Și-apoi – în a lui Dumnezeu Cunoaștere, sporind mereu –


Drept stânci ascunse sunt apoi, Oameni-aceștia, printre voi, Atuncea când sunt invitați, La mesele pe cari le dați, Din dragoste. Fără rușine, Se-ndoapă, cât pântecu-i ține. Ca norii, fără apă, sânt Oameni-acești, purtați de vânt. Ei, pomi tomnatici, s-au vădit, Care, nicicând, nu au rodit, Căci ei, de două ori – dragi frați – Sunt morți și dezrădăcinați.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa