Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Matei 7:14 - Biblia în versuri 2014

14 Portița vieții s-a vădit Strâmtă, iar calea ei e-ngustă Și-astfel, puțini sunt cei ce-o gustă.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

14 Dar îngustă este poarta, strâmtă este calea care duce la viață și puțini sunt cei ce o găsesc.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

14 Dar poarta strâmtă și drumul îngust conduc spre viață; și totuși, cei care le găsesc, sunt puțini.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

14 Dar cât de strâmtă este poarta și cât de îngustă calea care duce la viață! Și puțini sunt cei care o găsesc.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

14 Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt cei ce o găsesc.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

14 Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viață și puțini sunt cei ce o află.

Onani mutuwo Koperani




Matei 7:14
27 Mawu Ofanana  

Ai să-mi dezvălui – negreșit – Mereu, care-i a vieții cale. Știu că-naintea feței Tale Se află bucurii nespuse, Iar desfătările ce-s puse La dreapta Ta, pe veșnicie Făcute-au fost ele să ție.


E mult mai bun. Pe drumul meu, Spre nevinovăție, eu Calc ne-ncetat. Cărarea mea, Una și-aceeași e cu cea Ce duce spre neprihănire,


Un glas – atuncea – se va ține Și-ai să-l auzi vorbind cu tine. Când să te-abați tu vei căta La stânga sau la dreapta ta, Are să-ți spună glasu-acel: „Acesta-i drumul! Mergi pe el!”


O cale o să se croiască, Acolo, și-o să se numească Drept „Calea sfântă”. Nimenea Nu va putea trece pe ea, Dacă cumva e necurat, Căci acest drum s-a arătat Pentru cei sfinți. Aceia care Vor apuca astă cărare, Chiar dacă minte nu vădesc, Totuși, ei nu se rătăcesc.


Și El a zis: „Un drum, croiți! Grabnic, o cale pregătiți! Luați dar, piedicile care, Pe drum, poporul Meu le are!


„Așa vorbește Dumnezeu: „Un sfat, voiesc să vă dau Eu: Ieșiți în drumuri, vă uitați Jur împrejur și întrebați: „Care este vechea cărare Și care-i calea bună, oare?” Umblați pe ea și-o să găsiți Odihna care o doriți, Odihna bună, cea de care, Sufletul vost’, nevoie, are!” Dar ei răspund, la vorba Mea: „Nu vrem ca să umblăm pe ea!”


Deci mulți, din cei dintâi, de-acum, Cei de pe urmă-or fi, precum Și cei din urmă au să fie În frunte. Vreau ca să se știe Că mulți sunt cei care-s chemați, Însă, puțini vor fi luați; Căci, să fim bine înțeleși: Mulți sunt chemați, puțini aleși.”


Căci mulți sunt cei chemați să vie; Aleși, puțini doar, au să fie!”


„Intrați pe poarta strâmtă! Iată Că largă este poarta, lată Se vede calea, spre pierzare; Iar numărul acelor care Pășesc pe ea, este sporit.


„De-acei proroci ce mint, vegheați Să nu ajungeți, înșelați. Ei au să vină, pe la voi, Lupi, îmbrăcați în piei de oi.


Apoi, El, ucenicilor Și, de asemeni, tuturor Celor prezenți, le-a spus: „De vrea Oricine, ca pe urma Mea, Să meargă, renunțe la Sine, Să își ia crucea, și pe Mine, Să Mă urmeze! Pentru că, Oricine-i cel ce încearcă


De-aceea, zic Eu: turmă mică, Tu, niciodată, să n-ai frică, Fiindcă ești a Tatălui Și-ți dă Împărăția Lui.


Din sinagogi, fără vreo vină Veți fi goniți; ba o să vină Vremea, când crede-va oricine, Că dacă vă ucide-i bine, Că el, o slujbă, a adus, Lui Dumnezeu, când v-a răpus.


V-am spus acestea, să puteți, În Mine, pace, să aveți. În lume, multe veți păți – Necazuri vă vor încolți – Dar îndrăzniți, necontenit, Căci Eu, lumea, am biruit.”


Și-au întărit, în calea lor, Sufletul ucenicilor. Să stăruie, i-au îndemnat – Toți – în credință, ne-ncetat, Spunând că-n cer, la Dumnezeu, Doar prin necazuri și prin greu, Putem pătrunde. Când sfârșiră,


Să nu vă potriviți apoi, Chipului veacului, ci voi – Prin înnoirea minții – fiți În stare să deosebiți Voia pe care Dumnezeu Are s-o aibă, tot mereu. Aceea trebuie făcută, Pentru că ea Îi e plăcută, E bună și desăvârșită – De-aceea trebuie-mplinită.


De ce? Israel – se-nțelege – N-a căutat-o prin credință, Ci prin a faptelor putință. Ei s-au lovit – prin a lor fire – De piatra cea de poticnire,


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa