Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Matei 6:5 - Biblia în versuri 2014

5 De-asemeni, când vă rugați Lui, Să nu fiți cum sunt cei fățarnici, Adică-n rugăciune harnici – În sinagogi și-n colț de stradă – Numai ca lumea să îi vadă; Vă spun că și-au luat răsplata.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

5 Atunci când vă rugați, să nu fiți ca ipocriții, căci lor le place să se roage stând în picioare în sinagogi și la colțurile străzilor, ca să fie văzuți de oameni. Adevărat vă spun că își primesc din plin răsplata!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 Când vă rugați, să nu procedați ca ipocriții. Lor le place să se roage stând în picioare în sinagogi și la intersecțiile drumurilor, ca să fie văzuți de oameni. Vă spun adevărul: ei și-au luat astfel recompensa.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 Iar când vă rugați, nu faceți ca ipocriții, pentru că lor le place să se roage stând în picioare în sinagogi și la colțurile străzilor ca să se arate oamenilor! Adevăr vă spun: și-au primit răsplata.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

5 Când vă rugaţi, să nu fiţi ca făţarnicii, cărora le place să se roage stând în picioare în sinagogi şi la colţurile străzilor, ca să fie văzuţi de oameni. Adevărat vă spun, şi-au luat deja răsplata.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 Când vă rugați, să nu fiți ca fățarnicii, cărora le place să se roage stând în picioare în sinagogi și la colțurile ulițelor, pentru ca să fie văzuți de oameni. Adevărat vă spun că și-au luat răsplata.

Onani mutuwo Koperani




Matei 6:5
34 Mawu Ofanana  

Și-apoi Te rog să iei aminte, Mereu, la strigătele mele – O Doamne, al meu împărat – Căci către Tine urcă ele. Ție, mă rog, neîncetat.


Seara, în zori și la amiază Al meu oftat nu încetează, Căci sufletul îmi geme greu. Dar Domnu-aude glasul meu;


Luată-i jertfa răului, Drept scârbă-n fața Domnului; Lui Dumnezeu îi e plăcută Doar rugăciunea ce-i făcută De oamenii neprihăniți.


Trufașa inimă-i mereu Scârbă-n fața lui Dumnezeu; Dar hotărârea Sa-i luată: Nepedepsită, nu-i lăsată.


Când mâinile vă-ntindeți voi, Îmi întorc ochii, iar apoi, Chiar dacă Mă veți ruga mult, Eu n-am să vreau să vă ascult. N-am să v-ascult, oricât ați plânge, Căci pe-ale voastre mâini, e sânge!”


Atunci, când o să Mă chemați, Să știți că fi-veți ascultați.


Când Daniel a auzit Că împăratu-a iscălit Porunca, nu s-a-nspăimântat, Ci-n a lui casă a intrat. Odăile, în casă-aflate – Cele cari, sus, sunt așezate – Ferestre mari, în zid, aveau Și spre Ierusalim priveau. De trei ori, zilnic, Daniel Intra acolo și-apoi el Se închina lui Dumnezeu, Pe care Îl slujea mereu. El, laudă, Îi aducea Și rugăciuni de-asemenea, Precum făcuse mai ‘nainte, Fără să fi luat aminte La ceea ce a poruncit Chiar împăratul, negreșit.


Tot ce veți cere Domnului, Tot ce voiți din partea Lui, De cu credință Îl rugați, Să știți că o să căpătați!”


„Vai vouă, vă zic, Farisei! Fățarnicilor! Sunteți cei Care-ați închis, oamenilor, Intrarea-n a cerurilor Împărăție. Nu intrați Nici voi, dar nici nu îi lăsați Pe alții, ca să intre-n Ea.


Ale lor fapte sunt făcute, Numai pentru a fi văzute, De oameni. Hainele lor, toate, Au filacteriile late, Cu poale lungi și ciucuri mari.


Ei, Fariseii, sunt cei cari, La vreun ospăț, când sunt chemați, Numai în față, așezați, Doresc să fie. Tot ei sânt, În sinagogi – în locul sfânt – Cei care, dacă sunt aduși, Vor, doar în față, a fi puși;


„Seama luați și-atenți să fiți, Ca nu cumva să vă-mpliniți Neprihănirea-n fața lor – A lumii, a oamenilor. Nu ei trebuie să vă creadă Neprihăniți, ci să vă vadă Al vostru Tată. El va ști Cum trebuie-a vă răsplăti.


„În vremea-n care voi postiți, Nu vreau să vă schimonosiți Fața, precum cei ce voiesc S-arete lumii că postesc, Căci ei, răsplata, și-au primit!


Tu, milostenie, când faci, Fă-o în liniște – deci taci; Nu trâmbița ce ai făcut, De lume, ca să fii știut. Așa fac doar fățarnicii – Ei și-au luat răsplata – ci


Să vă rugați voi, Domnului, Să dea, la secerișul Lui, Secerători” – așa le-a spus, Discipolilor Săi, Iisus.


Când în picioare vă rugați, Întotdeauna să iertați Pe cei ce v-au greșit. Astfel, Cu voi, va proceda la fel, Și Tatăl vostru Cel Ceresc, Iertând pe cei care-I greșesc.


Iisus, noroadelor, vorbea Și-nvățătură le dădea: „Feriți-vă de cărturari!” – Le spunea El. „Ei sunt cei cari, În haine lungi doar, se îmbracă Și, plecăciuni, vor să le facă Mulțimea, când trec prin piețe.


Pentru că voi sunteți acei Ce-n sinagogi, când sunteți duși, Pe scaunele dintâi, puși, Voiți a fi! Vă credeți buni Și așteptați, ca rugăciuni, Să vi se facă, prin piețe!


Încă o pildă, le-a mai spus, Discipolilor Săi, Iisus, Voind – în ăst fel – a le spune, Că trebuie, în rugăciune – De vrei ca să fii ascultat – Să stăruiești, neîncetat, Să nu te lași, ci, tot mereu, Să-I înalți rugi, lui Dumnezeu.


În ăst timp, vameșul ședea, Deoparte, și nu îndrăznea Nici să-și ridice ochi-n sus, Ci s-a bătut în piept și-a spus: „O, Doamne, Tu care ești Sfânt, Ai milă! Păcătos, eu sunt!”


Tot cărturarii sunt acei Care-nghit casa văduvei; De-ai lumii ochi, lungi rugăciuni, Rostesc, voind să pară buni. Vă spun dar, că a lor osândă E mare, și că stă la pândă.”


Vai vouă dar, celor bogați, Căci, aici, fost-ați săturați!


Până acuma, n-ați cerut, Căci voi, pe Mine, M-ați avut, Aici; dar cereți, ca să fie, Astfel, a voastră bucurie, Deplină, când o să primiți, În al Meu Nume, ce doriți.”


Prin Duhul, vă îndemn ca voi Să faceți rugăciuni apoi, Precum și cereri, negreșit. Vreau să vegheați, necontenit, La ce v-am spus și căutați, Ca pentru sfinți, să vă rugați.


Să faceți rugăciuni, mereu.


Dar, de la El, în schimb, ne vine Un har, în mai mare măsură. De-aceea zice, în Scriptură, Că „stă-mpotrivă Dumnezeu, La toți cei mândri, dar – mereu – El le dă har celor smeriți”.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa