Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Matei 6:24 - Biblia în versuri 2014

24 Nimeni nu poate să slujească La doi stăpâni – o să-ndrăgească Mai mult pe unul. Pe-amândoi Nu-i va sluji la fel. Iar voi Nu-L veți sluji pe Dumnezeu Și pe Mamona – vă spun Eu!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

24 Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni: căci ori îl va urî pe unul și-l va iubi pe celălalt, ori îi va fi devotat unuia și-l va disprețui pe celălalt. Nu puteți sluji și lui Dumnezeu și bogăției.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

24 Nimeni nu poate sluji la fel doi stăpâni: în sensul că va iubi pe unul și va urî pe altul; va aprecia pe unul și va desconsidera pe celălalt. În mod asemănător, nimeni nu poate fi în același timp slujitor al lui Dumnezeu și al bogățiilor.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

24 Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni; căci sau îl va urî pe unul și îl va iubi pe celălalt, sau va ține la unul, iar pe celălalt îl va disprețui. Nu puteți sluji lui Dumnezeu și mamónei.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

24 Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni, pentru că, sau îl va urî pe unul şi îl va iubi pe celălalt, sau va ţine la unul şi-l va nesocoti pe celălalt. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

24 Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul și va iubi pe celălalt; sau va ține la unul și va nesocoti pe celălalt: Nu puteți sluji lui Dumnezeu și lui Mamona.

Onani mutuwo Koperani




Matei 6:24
20 Mawu Ofanana  

Atunci, ei, vitele, și-au dat Și astfel, pâine-au căpătat.


L-a munte, când s-au adunat Cu toți, Ilie a-ntrebat: „Când oare, o să încetați De-a mai umbla împiedicați? Luați aminte, la picioare! Voi nu simțiți, acuma oare, Că ele vi-s împiedicate, Căci amândouă vi-s legate? Dacă e Domnul, „Dumnezeu”, Pe El, să îl slujiți mereu! Dar dacă Baal s-a arătat Drept dumnezeu adevărat, Atunci întregul Israel Să îl urmeze doar pe el!”


Acele neamuri se temeau De Dumnezeu, însă slujeau Și chipurilor lor cioplite, Cari – din strămoși – sunt moștenite. Copiii lor – toți – au făcut În felu-n care au văzut Că s-au purtat părinții lor; Și până azi, acel popor Nu este cu nimic schimbat, Făcând precum a învățat.


Tu, casă a lui Israel, Ascultă ce a zis Acel Care e Domn și Dumnezeu: „Duceți-vă dar, vă-ndemn Eu, Pe-ai voștri idoli să-i slujiți! După aceea, o să știți, Pe Mine să Mă ascultați Și nu o să mai căutați Să pângăriți Numele Meu Cel sfânt, tot aducând, mereu, Toate-ale voastre daruri care Date au fost pentru mâncare, La cei cărora le slujeați, Pe care idoli îi aveați!


Îi nimicesc pe cei pe care Urcă s-aducă închinare – Pe-acoperiș – oștirilor Ce sunt ale cerurilor, Pe-aceia cari s-au închinat Și cari pe Domnul au jurat, Dar în același timp – la fel – Au mai jurat și pe acel Care, Malcam, este chemat Și este al lor împărat.


„Satano, piei!” – Iisus i-a zis – „Căci iată ce mai este scris: „Lui Dumnezeu să Îi slujești, În fața Lui să te smerești Și să te-nchini doar Domnului!”


Dacă-n averi nedrepte, voi Nu ați fost credincioși, apoi, Cum vă vor fi încredințate Comorile adevărate?


Sluga nu poate să slujească La doi stăpâni – o să-ndrăgească, Mai mult, pe unul. Pe-amândoi, Nu-i va sluji la fel. Iar voi Nu-L veți sluji pe Dumnezeu Și pe Mamona! – vă spun Eu!”


Un sfat, acuma, să vă dau: Cu-averi nedrepte, voi să știți, Prieteni, să vă dobândiți, Care, să vă primească-apoi, În corturi veșnice, când voi, Răpiți – de moarte – o să fiți.


Caut bunăvoință, eu, La oameni, sau la Dumnezeu? Sau caut, oare – fraților – A fi pe plac, oamenilor? Când, pe al oamenilor plac, Aș căuta, mereu, să fac, Atunci, să știți că, ne-ndoios, N-aș mai fi rob, al lui Hristos.”


Îndeamnă-i pe bogații care, Al nostru veac, acum, îi are, Să nu se umfle de trufie Și să nu-și pună-n bogăție, A lor nădejde viitoare, Căci se vădește trecătoare; Ci să și-o pună-n Dumnezeu, Cel ce ne dă totul, mereu, Pentru a noastră bucurie.


Pentru că Dima m-a lăsat; E în Tesalonic plecat, Căci a iubit lumea de-acum Și, singur, am rămas, pe drum. Crescens e în Galatia, Iar Tit e în Dalmația.


Dar, spune suflet, preacurvare!: Încă nu ai aflat tu, oare, Cum că a lumii prietenie Este cu Domnu-n vrăjmășie? Așa că, oricine va vrea, Prieten, lumea a avea, Acela trebuie să știe, Că e cu Domnu-n vrăjmășie.


Dar dacă astăzi nu găsiți, Cu cale, ca să Îl slujiți Pe Dumnezeu, alegeți voi, Pe cine veți sluji apoi. Slujiți, atuncea, pe acei Care erau, drept dumnezei, Pentru părinții voști’ – la care, Ei au slujit, fără-ncetare, Când, peste Râu, au locuit. Dacă găsiți că-i potrivit, Slujiți la dumnezeii lor, Sau la ai Amoriților. Acum, referitor la mine, Eu – și-a mea casă – ne vom ține, Neîncetat, de Dumnezeu Și Lui o să-I slujim, mereu.”


Atunci, venit-a Samuel Și-a zis, casei lui Israel: „Dacă, din inimă, vreți voi Să vă întoarceți înapoi – La Domnul vostru – să luați Domnii străini, la voi aflați Și Astarteele la care Se-nchină-a voastră adunare, Și aruncați-le afară. La Domnul, să vă-ntoarceți iară, Cu inima, și-apoi să știți Ca numai Lui să Îi slujiți. El va scăpa al vost’ popor, Din mâna Filistenilor.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa