Matei 6:2 - Biblia în versuri 2014

² Tu, milostenie, când faci, Fă-o în liniște – deci taci; Nu trâmbița ce ai făcut, De lume, ca să fii știut. Așa fac doar fățarnicii – Ei și-au luat răsplata – ci

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

² Astfel dar, atunci când faci milostenie, nu suna din trâmbiță înaintea ta, cum fac ipocriții în sinagogi și pe străzi, ca să fie glorificați de oameni. Adevărat vă spun că își primesc din plin răsplata!

Biblia în Versiune Actualizată 2018

² Ci atunci când faci un bine celor din jurul tău, nu te lăuda ca ipocriții din sinagogi și de la intersecțiile drumurilor. Ei urmăresc să fie apreciați de oameni. Vă asigur că astfel, ei și-au luat recompensa.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

² Așadar, când dai de pomană, nu trâmbița înaintea ta așa cum fac ipocriții în sinagogi și în piețe, ca să fie lăudați de oameni. Adevăr vă spun: și-au primit răsplata.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

² Tu deci, când faci fapte de milostenie, nu suna cu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii, în sinagogi şi pe străzi, ca să fie slăviţi de oameni. Adevărat vă spun, şi-au luat deja răsplata.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

² Tu, dar, când faci milostenie, nu suna cu trâmbița înaintea ta, cum fac fățarnicii în sinagogi și în ulițe, pentru ca să fie slăviți de oameni. Adevărat vă spun că și-au luat răsplata.

Matei 6:2 Mawu Ofanana

Psalmi 112:9

El este darnic cu cel care Aflat este în lipsă mare, Iar mila lui are să ție, De-acum și până-n veșnicie. Al său cap este înălțat, Fiind cu slavă-ncununat.

Psalmi 37:21

Cel rău, de s-a împrumutat, Nu-nnapoiază; dar frumos, Neprihănitul s-a purtat, Căci dă mereu, fiind milos.

Proverbe 19:17

Cine, milă, va arăta Săracului, va-mprumuta Pe Dumnezeu, iar El va ști Cu bine-apoi a-l răsplăti.

Proverbe 20:6

Sunt mulți cei care, bunătatea, Și-o strigă, spre a-i ști cetatea; Cine, un om, a găsi poate Care credință, să arate?

Qohelet 11:2

Împarte-ți-o-n multe bucăți – Felii, chiar șapte sau opt, fă-ți – Pentru că tu n-ai nici o știre Când vine vreo nenorocire, Ca să lovească-acest pământ

Isaia 10:6

Iată că Eu l-am slobozit Peste un neam nelegiuit. Peste-un popor l-am aruncat, Care – mereu – M-a mâniat, Să-l prade și să-l jefuiască, Să-l calce și să-l nimicească, Amestecând acel popor Cu glodul ulițelor lor.

Isaia 58:7

Ia seama dar, atuncea când Te afli-n post, cu cel flămând Împarte-ți pâinea ce o ai. Apoi, un adăpost să dai, În casa ta, celor vădiți Precum că sunt nenorociți. Dacă se va-ntâmpla, cumva, Să îl vezi gol, pe cineva, Milă să ai de omu-acel Și-o haină să așezi pe el. Nu-ntoarce spatele când rău Îi merge seamănului tău.

Isaia 9:17

De-aceea, nici o bucurie Nu are Domnul de acei Care sunt tineri, între ei; Nici milă n-are de popor, De văduve și-orfanii lor, Căci sunt niște nelegiuiți, Sunt răi și toți sunt dovediți Precum că a lor gură știe Să scoată numai mișelie. Însă mânia Domnului Nu este stinsă. Brațul Lui Este de furie cuprins, Pentru că încă e întins,

Osea 8:1

„Ia trâmbița și-n gură-o ține! Vrăjmașul, ca un vultur, vine Asupra casei Domnului! Pricină-i legământul Lui. Călcat-au al Meu legământ, Iar legile care le sânt Date – la fel – nu le-au păzit. De-aceea, au păcătuit În contra Legii ce-am lăsat-o Și s-o păzească, Eu le-am dat-o.

Matei 15:7

Ăst obicei. Bine-a vorbit Isaia, prefăcuților:

Matei 16:3

Deci dimineața când apare – Spuneți atunci: „Furtună are Să fie azi. Va fi urât, Căci ceru-i roș posomorât.” Fățarnicilor ce sunteți! A cerului față, puteți, Ușor, ca să o deslușiți, Dar semnul vremii, nu-l citiți?!

Matei 22:18

Iisus, care le cunoștea Gândul, le-a spus: „Părerea Mea, Este că voi nu vreți să știți, Voiți doar să Mă ispitiți!

Matei 23:5

Ale lor fapte sunt făcute, Numai pentru a fi văzute, De oameni. Hainele lor, toate, Au filacteriile late, Cu poale lungi și ciucuri mari.

Matei 23:6

Ei, Fariseii, sunt cei cari, La vreun ospăț, când sunt chemați, Numai în față, așezați, Doresc să fie. Tot ei sânt, În sinagogi – în locul sfânt – Cei care, dacă sunt aduși, Vor, doar în față, a fi puși;

Matei 24:51

Atuncea, fi-va pedepsit: În două, el va fi tăiat Și-apoi, afară, aruncat – Acolo unde soarta lui E cea a prefăcutului, În negura plânsetelor Și în scrâșnirea dinților.”

Matei 5:18

Căci Eu, adevărat vă zic, Că nu se va știrbi nimic Din Lege, cât se va vedea Cer și pământ, pentru că ea, Slovă cu slovă, se-mplinește.

Matei 6:16

„În vremea-n care voi postiți, Nu vreau să vă schimonosiți Fața, precum cei ce voiesc S-arete lumii că postesc, Căci ei, răsplata, și-au primit!

Matei 6:3

Când milostenie vei face – Ca Domnului să-I poată place – Să faci așa ca stânga ta, Să n-afle ce-a făcut dreapta.

Matei 6:5

De-asemeni, când vă rugați Lui, Să nu fiți cum sunt cei fățarnici, Adică-n rugăciune harnici – În sinagogi și-n colț de stradă – Numai ca lumea să îi vadă; Vă spun că și-au luat răsplata.

Matei 7:5

Fățarnice! Întâi să scoți Bârna, din ochiul tău, să poți Scoate, apoi, paiul, pe care, Fratele tău, în ochi, îl are.

Marcu 12:39

În sinagogi și la ospețe, De-s invitați sau de sunt duși, Pe locurile dintâi, puși, Doresc să fie. Ei sunt cei

Marcu 7:6

Privindu-i supărat, le-a spus: „Isaia, bine a vorbit, Atuncea, când a prorocit De voi toți, prefăcuților! „Cinstit sunt, de acest popor, Cu buzele. Însă, văd bine, Cât de departe e de Mine,

Luca 11:41

Dați milostenii, și-apoi toate Au să vă fie-atunci, curate.

Luca 11:43

Pentru că voi sunteți acei Ce-n sinagogi, când sunteți duși, Pe scaunele dintâi, puși, Voiți a fi! Vă credeți buni Și așteptați, ca rugăciuni, Să vi se facă, prin piețe!

Luca 12:33

Vă vindeți tot! Pomană dați! Apoi, pungi noi, să căutați, Care, nicicând, nu se-nvechesc Și, pe vecie, dăinuiesc. Aceasta-i ceea ce vă cer; Comoara voastră e, în cer: De hoți, nu poate fi furată Și nici de molie mâncată.

Luca 12:56

Fățarnicilor ce sunteți! Voi, fața cerului, puteți, În orice clipă, s-o citiți, Dar vremea, n-o deosebiți?

Luca 13:15

„Fățarnicilor!” – a strigat Iisus, atunci – „Care din voi, La iesle, nu merge, și-apoi, După ce-și va fi dezlegat Bou, sau măgar – chiar de-i Sabat – Nu-și duce vitele, la apă? Care, din voi, nu le adapă?

Luca 20:46

„Păziți-vă de cărturari, Pentru că ei sunt acei cari, Doar haine lungi, vor să îmbrace Și, plecăciuni, vor a le face Mulțimea, când trec prin piețe. Mereu, le place – la ospețe Și-n sinagogi – să fie duși Și doar în față a fi puși;

Luca 6:24

Vai vouă dar, celor bogați, Căci, aici, fost-ați săturați!

Luca 6:42

Să-i zici, fratelui tău: „Socot, Să mă lași, paiul, să ți-l scot”, Dar bârna, care e la tine – În ochiul tău – n-o vezi? Ei bine, Fățarnicule, să îți scoți Bârna, din ochi, de vrei să poți Ca să vezi clar, și-apoi abia, Vei scoate paiul altuia!

Ioan 13:29

Unii din ei au înțeles Că pentru Iuda – cel ales A îngriji punga – Iisus, Vorbindu-i astfel, ar fi spus Să cumpere ce trebuia, De praznic, sau că poruncea Să dea, ceva, săracilor.

Ioan 5:41

Nu vreau a strânge, pentru Mine, Slava, ce de la oameni, vine.

Ioan 5:44

Cum credeți voi, care umblați Doar după slava ce vi-o dați Unii la alții, tot mereu? De ce, slava lui Dumnezeu, Nu încercați să o găsiți?

Ioan 7:18

Cel ce vorbește, de la sine, Va căuta doar slava lui; Dar Cel ce-o cată pe-a Celui Cari L-a trimis, a arătat Că El este adevărat Și că-n lăuntrul Său, nu poate, Ca să se afle strâmbătate.

Fapte 10:2

Temutu-s-a de Dumnezeu; La fel, și cei din casa lui. A împărțit, norodului, Multe pomeni și, ne-ncetat, Lui Dumnezeu, el s-a rugat.

Fapte 10:31

Omul acela mi-a vorbit: „Corneliu! Domnu-a auzit, Rugile tale. A văzut, Ce milostenii, ai făcut. De ele, El Și-a amintit, Căci, înainte-I, s-au suit.

Fapte 10:4

„Corneliu!” – îngerul îi zise. Acesta, țintă, îl privise: „Ce este Doamne?” – i-a răspuns. „Rugile tale au ajuns, La Domnul, și-au fost ascultate. De milosteniile-ți toate, Acuma, El Și-a amintit, Căci înainte-I s-au suit.

Fapte 11:29

Toți ucenicii au găsit, Că este foarte potrivit, Ca fiecare, dintre ei, Să dea fraților lor Iudei, După putință, ajutor.

Fapte 24:17

După ce mulți ani am lipsit, Cu milostenii, am venit, Pentru-al meu neam; apoi m-am dus, La Templu, daruri, de-am adus.

Fapte 9:36

La Iope-n acel timp ședea O uceniță. Se numea Tabita – Dorca i se spune, În tălmăcire. Fapte bune Și milostenii, a făcut.

Romani 12:8

Acela cari este în stare Ca să aducă-mbărbătare La alții, trebuie să știe De-mbărbătări doar, să se ție. Cel care vrea să dăruiască, Inimă largă să vădească. Acela care cârmuiește, Râvnă s-arate, trebuiește; Iar milostenia, vreau să fie, Făcută doar cu bucurie.”

1 Corinteni 13:3

Chiar dacă, avuția mea, Aș da-o, să hrănesc cu ea, Pe cei săraci, care-o duc greu, Sau ars, dacă, e trupul meu, Dacă n-am dragoste – vă zic – Nu-mi folosește, la nimic.

Galateni 2:10

Ne-au spus doar, ca să nu-i uităm, Pe cei săraci și încercăm Să facem cum ne-au sfătuit, Întotdeauna, negreșit.”

Efeseni 4:28

Acela care a furat, Să nu mai fure, niciodat’, Ci, mai degrabă, să lucreze Ca astfel, să se-ndestuleze, Și să îi dea ajutorare Și celui care, lipsă, are.

1 Tesaloniceni 2:6

N-am căutat noi – niciodată – Slava cari e, de oameni, dată; N-am căutat, slavă, la voi, Și nici la alții, mai apoi, Deși, apostoli, Îi suntem Noi, lui Hristos, și-astfel, putem Să cerem cinstea meritată, De sarcina încredințată.

1 Timotei 6:18

Spune-le, ne-ncetat, să știe Că trebuie, doar fapte bune, Întotdeauna, să adune, Căci numai ele-s arătate, Drept bogății adevărate; Să fie darnici, tot mereu, Să simtă, al altora, greu,

Filimon 1:7

Într-adevăr, vreau să se știe, Cum că, o mare bucurie Și mângâiere, am avut, În clipa-n care am văzut Dragostea ta – iubite frate – Prin care-au fost înviorate, De-ndată, ale sfinților Inimi, în văzul tuturor.

Evrei 13:16

De binefaceri, nu uitați, Ci darnici să vă arătați, Căci aste jertfe sunt, mereu, Plăcute, pentru Dumnezeu.

1 Petru 4:11

Dacă vorbește cineva, Când va avea de spus ceva, Să folosească, tot mereu, Cuvintele lui Dumnezeu. Atunci când are cineva, Să îi slujească altcuiva, Slujirea trebuie-mplinită După puterea dobândită De-acela, de la Dumnezeu; Pentru ca astfel, tot mereu, Să fie Dumnezeu slăvit, Prin Cel ce fost-a răstignit, Deci prin Iisus Hristos, Cel care Și slavă și putere are, Acum, în anii care vin, Și-n vecii vecilor! Amin.

1 Samuel 15:30

Saul a zis, la rândul său: „Da! Am păcătuit, știu bine! Însă acum, vino cu mine, Să mă închin lui Dumnezeu. În față la poporul meu Și la bătrânii cei pe care Neamul lui Israel îi are – Te rog – dă-mi cinstea cuvenită, Cari e pentru-mpărat menită.”